ROMÂNIA – PATRIA MEA!

Cine au fost diversioniştii?  Cum să realizăm UNIREA Interviu realizat de Valentina Găluşcă cu Ilie Bratu Partea a III-a

Valentina GĂLUȘCĂ: -  Dle Bratu,  privesc iar și iar acest videoclip  de mai sus și observ ce bucurie  trezea mesajul Dvs.!!! Mulțimea scanda și vă susținea, Dle Bratu!. Dacă și ceilalți lideri politici, aflați la 7 aprilie în PMAN, V-ar fi susținut; dacă ar fi fost și ei adevărați patrioți români, consider ca atunci am fi votat UNIREA! Dar ceilalți lideri erau plini de confuzie…  Încercau și mai încearcă și azi să meargă pe două cărări, în direcții opuse… La 7 aprilie nu a venit nimeni cu un mesaj atît de radical ca Dvs.. Nimeni nu a avut o chemare unionistă!! Pe frontispiciul Parlamentului era harta României Mari! Doamne, ce bucurie aveam toți!! 

Dle Bratu, povestiți-ne mai departe, ce ați făcut cînd ați văzut clar că Iurie Roșca este un trădător?

I.B. – Era în 2005. Roşca tocmai se aliase deschis cu Voronin. Mi-am zis: trebuie de întreprins ceva, că-i prăpăd… Am revenit în Chişinău şi, pentru început, am mai încercat o dată să-i determin pe cei, pe care-i mai credeam unionişti, să-şi strîngă rîndurile şi să se constituie într-o singură formaţiune cu un obiectiv clar unionist.

Ne-am întrunit în biroul dlui Valeriu Muravschi. Erau prezenţi: Dabija (PSL, la acea vreme PFD nu mai exista…), Muravschi (PNŢ), Anatol Ţăranu şi Vasile Năstase (PNL) şi Ion Ţurcanu (NPM). Venisem şi cu un proiect de Statut şi Program, dar întîlnirea s-a terminat fără nici un rezultat. Eram pe poziţii total diferite! Am continuat discuțiile cu Dabija, care se arăta mai deschis.

Hotărîsem să constituim Mişcarea (social-politică) pentru Reîntregirea Naţională, începînd de la zero. Creasem şi un Grup de Iniţiativă din care mai făceau parte Ion Ungureanu, Ion Costaş, Anatol Vidraşcu, Ion Buga, Anton Moraru, Anatol Petrencu ş.a.

Au avut loc mai multe şedinţe în birourile dlui Dabija (LA), discutam aprins pe marginea proiectelor de Statut şi Program pe care le înaintasem…, pînă într-o zi, cînd a venit dl Dabija şi ne-a pus pe masă un alt proiect,  ,,Uniunea Democrată a Românilor din Moldova” (UDRM), care se vroia asociaţie obştească, şi nu partid… Zicea că aşa-s indicaţiile de la Bucureşti, invoca numele lui Titus Corlăţean… Ce făcuse, de fapt, Dabija?… Luase proiectul UDMR (în format electronic) şi a înlocuit cuvintele ,,maghiari din România” cu ,,români din R.Moldova”, numai că pe alocuri i-a scăpat din vedere şi era scris: ,,maghiari din R.Moldova…”. Chiar la început era stipulat că formaţiunea îşi propune să apere interesele ,,comunităţii româneşti” din R.Moldova… Ne punea pe acelaşi cîntar pe noi, românii din R.Moldova, băştinaşi şi majoritari aici, cu minoritatea maghiară din România…

V.G.: Ce mizerie!... Şi acest lucru îl făcea ,,marele patriot”  Dabija?!  Nu cumva acesta şi este scopul acestor diversionişti, să ajungem aici o minoritate? Prin organizarea cu bună ştiinţă a exodului populaţiei băştinaşe, într-o zi chiar am putea să ajungem o minoritate! Iar noi, cei mulţi şi năpăstuiţi, cum puteam să ştim despre toate acestea, dacă toţi tăceau?

I.B. – Eu nu am tăcut… Am mai scris şi vorbit despre asta (şi multe alte ,,isprăvi” de-ale lui Dabija), am publicat şi un articol în Jurnal de Chişinău, la 26 septembrie 2006: ,,Şansa noastră se numeşte simplu: România!”. Găsiţi-l, din curiozitate, veţi afla multe lucruri despre acest individ…

V.G.: - ?! Mai păstraţi acel proiect UDRM, cu ”maghiarii din RM”, a lui Dabija? Chiar ar fi interesant să vedem pînă la ce josnicii pot ajunge unii…

I.B. – Bineînţeles! Dabija a insistat mult să i-l înapoiez, eu însă am refuzat, am zis că ăsta trebuie să rămînă pentru istorie…

V.G.: Îi era frică că se va afla adevărul şi despre el!... Unde eşti, tu, Țepeş, Doamne… Asta a fost, probabil, ultima picătură  pentru Dvs...

I.B. – Eu nu sunt omul care se descurajează aşa uşor, am continuat lupta… Pe 17 aprilie 2005 a avut loc Adunarea de Constituire a Forului Democrat al Românilor din Moldova (FDRM) la care am asistat şi eu… Am încercat să-i conving pe cei prezenţi că trebuie să ne constituim într-o formaţiune politică şi nu Asociaţie Obştească, argumentînd că Unirea se poate realiza doar pe cale parlamentară, iar pentru a ajunge în Parlament trebuie să existăm ca formaţiune politică, asociaţiile obşteşti neavînd dreptul să participle la alegeri… Dabija a spus că şi el îşi doreşte Unirea, dar trebuie să mergem în două etape: mai întîi să ne constituim ca Asociaţie Obştească, iar mai apoi, după ce consolidăm societatea şi vom fi mulţi – ne vom transforma în Mişcare social-politică… Eu mi-am dat seama că este o diversiune şi n-am semnat în lista fondatorilor… N-a semnat nici Oleg Brega, restul - l-au susţinut pe Dabija… Doar atît am izbutit: să nu se numească UDRM ci For…

V.G.: - Adică, Dabija propunea să înconjurăm globul, ca să ajungem la scopul nostru…

I.B. – Dabija, de fapt, nici o clipă nu şi-a dorit acest lucru… Au trecut aproape 8 ani de atunci, iar acesta aşa şi n-a mai transformat Forul în formaţiune social-politică… Misiunea lui era alta: să adune (din nou, ca şi în cazul CI) toată intelectualitatea grămăjoară, s-o urce în vagoane şi să  treacă întreaga garnitură pe linie moartă, ca nu cumva aceştia chiar să se consolideze în jurul idealului de Reîntregire a Ţării şi Neamului Românesc! Şi trebuie să recunosc că diversiunea i–a reuşit cu brio!...

V.G.: - Şi atunci, aţi purces la crearea Mişcării Unioniste?

I.B. – Aşa este!... Am constituit (cu mare greu) un Grup de Inţiativă şi am demarat procesul… La 6 noiembrie 2005 a avut loc Conferinţa de Constituire (lansare), au urmat doi ani de muncă asiduă în teritoriu (a durat mult fiindcă n-aveam bani…), iar pe 28 octombrie 2007 a avut loc Congresul I, constitutiv! După Congres ne-au fost sustrase de la sediu listele cu circa 2000 de semnături (erau infiltraţi mulţi securişti printre noi, unul dintre aceştia s-a dovedit a fi chiar un adjunct de-al meu, responsabil de tineret, Constantin Jardan, care avea cheie de la sediu, venea noaptea şi îşi făcea mendrele… Ne-a mai trebuit un an ca să strîngem din nou semnăturile şi să depunem actele la Ministerul Justiţiei pentru înregistrare… Ce-a urmat – déjà ştiţi…

V.G.: - Deşi nu eraţi înregistraţi, totuşi, aţi activat... Cum se putea aşa ceva?!

I.B. – Legislaţia prevede că asociaţiile de cetăţeni pot fi atît formale, cît şi neformale, şi unele, şi altele au dreptul să organizeze mitinguri, demonstraţii şi alte activităţi… Iar noi ne constituisem official, după cum v-am spus… Pentru orice eventualitate, demersurile privind intenţiile de a organiza un miting sau o demonstraţie erau semnate şi de cîteva asociaţii obşteşti înregistrate: Asociaţia Antipact Molotov-Ribbentrop (regretatul marele Patriot Iacob Golovcă), Academia de Ştiinţe a mediului (Dionisie Buburuz, de asemenea, un mare patriot, decedat prematur şi el…), Asociaţia Victimelor Regimului Totalitar Comunist (Anatol Corj) ş.a.

V.G.: Cam mulţi decedaţi printre susţinătorii Dvs.! De ce, oare?? (…) Apropo, am fost şi eu la unele mitinguri organizate de Dvs. Aţi avut o activitate febrilă, dle Bratu! Păcat că unele personalităţi nu v-au sprijinit. Dacă ar fi fost ei sinceri şi dacă ar fi existat o susţinere reciprocă, poate acum eram deja uniţi, eram o singură Ţară cu fraţii noştri de dincolo de Prut…

I.B. – Ei, cu marile noastre ,,personalităţi” lăsaţi-o mai moale… Regretatul marele Patriot, scriitorul Serafim Saca, îmi zicea: US n-ar trebui să se numească ,,Uniunea Scriitorilor”, ci ,,Uniunea Securiştilor”… Ştia omul ce ştia… Apropo, ştiu că scria o carte, în care mărturisea multe despre ,,isprăvile” securistului Dabija, nu cunosc dacă a văzut lumina tiparului…

V.G.: - Dle Bratu, scrieţi o carte. Noi nu putem include totul într-un interviu. Dvs cunoaşteţi atîtea lucruri... Doar aşa poporul va afla adevărul… Este necesară mai ales pentru tînăra generaţie, ca să fie informată!... Să ştie cine au fost diversioniştii şi cum a fost zădărnicită UNIREA!

I.B.: Poate că voi scrie, deocamdată nu prea am timp.

V.G.: Ce s-a întâmplat cu Mişcărea Unionistă? Văd că nimeni nu mai pomeneşte de ea, de parcă nici n-a existat...

I.B. – Ne-ar trebui o săptămînă să tot vorbim…

V.G.: Pe scurt!

I.B. - Pe scurt: am organizat în perioada 2005-2011 zeci de mitinguri, demonstraţii, pichetări cu ocazia celor mai importante zile din istoria zbuciumată a românilor basarabeni (24 ianuarie, 27 martie, 28 iunie, 26 iulie, 23-24 august, 1 decembrie ş.a.)…   Am avut zeci de emisiuni la ,,Antena C”, Vocea Basarabiei, EUROTV, Jurnal TV, Radio Iaşi…, am publicat mai multe articole, apeluri, declaraţii în Glasul Naţiunii, Jurnal de Chişinău, Ziarul de Gardă ş.a., în mai multe publicaţii de peste Prut, am fost iniţiatorul constituirii Comitetului (Mişcării) pentru susţinerea iniţiativei Preşedintelui Băsescu de integrare a R.Moldova împreună cu România în UE, am fost invitat şi am ţinut discursuri de mai multe ori în faţa refugiaţilor basarabeni şi cu alte ocazii în Ţară, am avut mai multe întîlniri cu prefecţi, oameni politici din Ţară şi multe altele…

De fiecare dată propagam şi conştientizam lumea, cu toate argumentele de rigoare, de necesitatea imperioasă a (Re)Unirii cu Ţara ca unică soluţie pentru salvgardarea fiinţei naţionale în teritoriile româneşti înstrăinate de la est de Prut şi de a ne integra în structurile europene şi euroatlantice, îi demascam pe acei pseudopatrioţi care trîmbiţau că Unirea se poate realiza prin acordarea în masă a cetăţeniei române (Dabija, Matei, Pavlicenco, Lazăr, Viţă, Cirtoacă şi mulţi alţii…) sau pe cei care intoxicau populaţia cu ,,concluzii” gen: reeditarea anului 1918 nu mai este posibilă, fiindcă, vezi Doamne, acum avem o altă situaţie (Anatol Petrenco)…

V.G.: - Aţi menţionat ceva despre un Comitet… Despre ce fel de Comitet e vorba, dle Bratu, că nu prea am auzit de el?

I.B. – La 1 iulie 2006 dl Băsescu a făcut public faptul că la ultima întîlnire pe care o avuse cu Voronin, i-a propus acestuia ca şi R.Moldova să adere împreună cu România la UE la 1 ianuarie 2007! În loc să răspundă pozitiv, Voronin a făcut o declaraţie foarte ostilă la adresa României, învinuind-o de amestec în treburile interne ale R.Moldova şi multe altele… Mă aflam atunci în Ţară, l-am sunat pe Dabija (încă mai voiam să cred că este omul nostru…) şi i-am propus să constituim de urgenţă un Comitet pentru susţinerea iniţiativei dlui Băsescu şi să trecem la acţiuni… A acceptat, am venit de îndată la Chişinău şi am purces la colectarea semnăturilor potenţialilor membri ai preconizatului Comitet… Primul-a semnat dl Cimpoi, al doilea-dl Dabija (am păstrat documentul…), mai apoi-eu, după care mulţi alţii, inclusiv asociaţii întregi!... Însă, chiar la şedinţa de constituire, s-a produs ruptura… Consideram că, pentru a-i forţa mîna lui Voronin şi ortacilor săi, ar trebui să convocăm o Mare Adunare Naţională! Pregătisem şi un proiect de Adresare către populaţia Republicii în acest sens pe care urma să o adoptăm la Şedinţa de Constituire. În acea Adresare era stipulat clar că, prin iniţiativa sa, dl Băsescu, de fapt, propunea ca R.Moldova să se unească cu România pînă la 31 decembrie 2006, astfel ca România Reîntregită (parţial) să intre în UE! Toată lumea adunată (peste 50 de persoane) avea această certitudine şi a susţinut cu entuziasm Adresarea, în afară de Dabija… Acesta declara că Băsescu n-a avut în vedere Unirea, ci intrarea concomitentă în UE a celor două state, dar fiecare cu Preşedintele, Parlamentul şi Guvernul său… Toţi cei adunaţi au considerat aceste declaraţii ale lui Dabija drept aberaţii, un bătrînel, foarte indignat, a vrut să-i tragă o cîrjă în cap… În huiduielile mulţimii a părăsit sala şi n-a mai participat nici la o şedinţă… La ordinul lui n-a mai venit nici Cimpoi, nici alte persoane (importante), pe care le ţinea sub capac în cadrul FDRM… Noi, totuşi, am adoptat Adresarea, am multiplicat-o în mii de ex. şi am difuzat-o… Aderau tot mai mulţi la acest Comitet, văzînd amploarea - l-am redenumit în Mişcare pentru susţinerea iniţiativei Băsescu… Dar n-a fost să fie: Dabija le-a cerut adepţilor săi să nu mă ia în serios, le-a zis că o să organizeze el o MAN la momentul oportun, mai tîrziu avea să publice în ziarul Literatura şi Arta, care devenise între timp proprietatea lui personală (deposedase Uniunea Scriitorilor în mod fraudulos de unica publicaţie pe care o avea) şi un articol scîrbos cu titlul ,,Ilie Bratu-un provocator!”…

Da, anume Dabija a zădărnicit preconizata MAN din 2006!… Astfel, a fost zădărnicită o şansă uriaşă de a deveni şi noi parte a UE!...

V.G.: - Nemaipomenit!... Din nou – acelaşi Dabija…

I.B. - Am organizat, totuşi, la 29 octombrie 2006, Adunarea Republicană a Cetăţenilor (ARC), au participar vreo 4.000 de personae (ar fi participat cu mult mai mulţi dacă ne-ar fi susţinut măcar un ziar! Nimeni n-a vrut să publice Adresarea noastră, nici anunţul cu privire la organizarea ARC nu vroiau să-l publice, îmi cereau bani…)…

V.G.: Am ajuns să nu mai am încredere în nimeni, când văd că şi scriitorii fac diversiuni... Mă întreb acuma, pentru ce merite i s-a conferit acestuia titlul de membru de onoare al Academiei Române?!

I.B. – I-au dat ceva mai înainte şi un apartament la Bucureşti… Despre fenomenul Dabija aş putea vorbi la nesfîrşit, mă judec cu acesta pentru toate calomniile, jignirile şi insinuările făcute la adresa mea în mai multe numere ale ziarului său (LA) al 6-lea an înşir… Am acumulat multe probe despre escrocheriile şi delapidările acestuia, căt face numai privatizarea frauduloasă şi ilegală a edificiului din str Sfatul Ţării-2, clădire, unde-şi ţinea şedinţele  Sfatul Ţării în 1917-1918, monument istoric care face parte din Patrimoniul Naţional şi care figurează într-o Listă specială adoptată de Parlament a Monumentelor Istorice care nu pot fi privatizate decît printr-o derogare a Parlamentului în acest sens, (cîndva, dacă nu mi se va întîmpla vreun ,,accident”…, am să scriu mai multe despre acest individ…). Am simţit pe pielea mea ce înseamnă ,,justiţie moldovenească”, am simţit din plin sprijinul de care se bucură Dabija din partea puterii şi serviciilor…

V.G.: Mda!… M-aţi lăsat fără cuvinte, dle Bratu… În cine să mai credem?

I.B. – În nici un caz în farisei şi idoli falşi! Iată de ce aceştia trebuie demascaţi, scoşi la iveală şi înlăturaţi din viaţa publică! Acum, ca niciodată, serviciile secrete antinaţionale îşi fac treaba cu mîinile la ,,ai noştri”, dar care, de fapt, acţionează împotriva intereselor noastre naţionale. Credeaţi că neamul alde roşca s-a terminat? Mai este şi roşca 1, şi roşca 2, şi roşca 3 ş.a.m.d. Toată societatea, în special mass-media, trebuie să contribuie ca aceştia să fie demascaţi şi scoşi din joc…

V.G.:  Să revenim la Mişcarea Unionistă, dle Bratu… Ne-aţi povestit că aţi depus actele la Ministerul Justiţiei pentru înregistrare…  Să înţeleg că, în urma hărţuielilor şi persecuţiilor la care aţi fost supus Dvs şi aderenţii la MURM, v-aţi sistat activitatea?

I.B. – Nici pe departe, ne-am continuat activitatea în aceeaşi cheie… Spre exemplu, la 23 martie 2008 am organizat un mare miting dedicat aniversării a 90-a de la Unirea Basarabiei cu Patria-mamă! Oamenii noştri, în special tinerii, au participat masiv la evenimentele din 7 aprilie 2009! Ştiaţi că Harta României Mari, în format 2x3 m, a fost afişată pe frontispiciul Preşedinţiei R.Moldova de un membru al MURM? În partea de jos era scris: ROMÂNIA – PATRIA MEA! Această imagine a făcut înconjurul lumii! Ei bine, acuma pot să spun: era Harta mea!...

V.G.: - Wow!… Eu intuiam asta, reieşind din declaraţiile Dvs  radicale, unioniste, rostite în faţa mulţimii în acea memorabilă zi de 7 aprilie! Ceilalţi erau dezorientaţi şi plini de confuzie... Filat vorbea cu voce stinsă, dezorientat... Harta asta era aceeaşi, pe care o ţineaţi împreună cu o doamnă în faţa Guvernului cu ocazia inaugurării pietrei commemorative (viitorului monument) dedicate victimelor regimului comunist de ocupaţie, la 28 iunie 2010?

I.B. – Nu, aceea era a 2-a hartă, de dimensiuni mai mici, prima se pierduse în vîltoarea evenimentelor din 7 aprilie… Apropo, autorităţile locale insistau s-o string şi să n-o mai afişez… Venise şi primarul Chirtoacă să mă convingă, îmi arăta la obraz, că, adică, n-am ruşine… Eu însă, n-am cedat: am ţinut-o cu demnitate şi mîndrie cît a durat ceremonia!... În partea de jos era aceeaşi inscripţie: ROMÂNIA - PATRIA MEA!

V.G.: - Şi acuma îmi sună în urechi cuvintele rostite de Dvs în faţa a 30.000 de tineri în seara zilei de 7 aprilie!... Toate posturile de televiziune o lună în şir au tot arătat imagini cu Dvs  cînd declaraţi: ,,Noi n-avem nevoie de Preşedinţie! Noi n-avem nevoie de Parlament! Noi n-avem nevoie de Guvern! Noi le avem pe toate astea la Bucureşti!” Cum de nu v-au făcut nimic, mancurţii, după asta?

I.B. – Simplu, nu m-au găsit! Aveam déjà semnale că vor să mă înhaţe, aşa că am şters-o repede din loc, am reuşit în dimineaţa zilei de 9 aprilie să trec frontiera strîmbă (!) dintre Români şi am stat în Ţară mai bine de trei luni. Am revenit abia după ce puterea o preluaseră ,,democraţii”…

V.G.: Bravo, aţi reuşit! Ştiţi ce a urmat!... Au fost mulţi arestaţi, bătuţi, unii omorîţi! Cine ştie dacă mai eraţi viu azi dacă vă prindeau…

I.B. –  La întoarcere déjà ceva se schimbase… Am aflat că cei de la CCCEC mă căutau ca să-mi restituie adeziunile şi listele de semnături ale aderenţilor la MURM… Încetaseră urmărirea penală, din lipsă de probe, m-au rugat, chiar, să nu fac plîngere împotriva lor, că nu ei sunt vinovaţi, şi mi le-au restituit… Dar nu mai aveam surse financiare ca s-o iau de la capăt… Aşa că am mers pe o formulă mai simplă: am fondat Asociaţia PRO ROMÂNIA (AOPR) cu un Statut similar cu cel al MURM: cu filiale, organizaţii primare, Conducere Centrală, Congres…, ca, eventual, să ne fie mai uşor să ne transformăm în partid… Pentru noi era important să existăm ca persoană juridică, să avem conturi în bancă, speram să obţinem ceva finanţare de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni… Nu ne-au alocat nici un ban, deşi am fost primul care depusesem proiectul de finanţare la începutul lui 2010... MJ ne-a înregistrat abia la 9 decembrie 2009, cînd ajunsesem déjà la Curtea Supremă de Justiţie… Ştiţi cum e formulat obiectivul principal al AOPR? Citez: ,,Scopul principal al Asociaţiei este educarea patriotică şi conştientizarea populaţiei R.Moldova de necesitatea imperioasă a revenirii teritoriilor româneşti de la est de Prut, ocupate şi anexate în 1940 de Uniunea Sovietică, la trupul Patriei-mamă România şi determinarea prin  diverse acţiuni paşnice, democratice şi legale a clasei politice şi autorităţilor R.Moldova şi ale României să acţioneze neîntîrziat în sensul lichidării consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop”

V.G.: Vreţi să spuneţi că nu Pavlicenco a fost prima care a înregistrat un Statut cu un obiectiv unionist?.

I.B. –  Nici pe departe… Primul, după cum am mai spus, a fost FPCD (Mircea Druc), al 2-lea – Partidul Naţional Român (Gheorghe Ghimpu-Ion Buga), a 3-a – Asociaţia pentru lichidarea consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop (Iacob Golovcă), a 4-a - AOPR, pe care am onoarea să o conduc, iar PNL este al 5-lea la număr…

V.G.: Şi atunci, de ce dna Pavlicenco zice că anume PNL este primul partid din RM care a izbutit să se înregistreze având un obiectiv unionist?

I.B. –  Dar eu, v-aş întreba altfel: de ce dna Pavlicenco n-a pomenit niciodată de Mişcarea Unionistă, de parcă lumea a început abia acum să vorbească despre Unire, de cînd măria sa şi-a scos capul din nisip?

V.G. – Bună întrebare!...

I.B. –  Dvs ştiaţi că opţiunea unionistă în Statutul PNL a fost întrodusă din iniţiativa şi la insistenţa mea? Era pe la sf. anului 2008 cînd am început să port negocieri… Actele noastre fusese depuse la MJ pentru înregistrare, dar aceia n-aveau de gînd să ne înregistreze… Atunci, am avut mai multe întîlniri cu dna Pavlicenco în diferite formate, inclusiv la nivel de Birouri Permamente ale celor două formaţiuni… Le-am distribuit tuturor cîte un proiect de Statut şi Program MURM, le-am propus să fuzionăm cu condiţia să accepte proiectele noastre, chiar dacă denumirea va rămîne PNL… Pavlicenco nici n-a vrut să audă de fuzionare, motivînd că noi nu existăm (în opinia ei, dacă nu eram înregistraţi -nici nu existam…). Ne-a propus, dacă vrem să fuzionăm, să ne înscriem fiecare, necondiţionat, în PNL şi-mi zicea: ,,cine eşti tu ca să-mi pui condiţii?” Văzînd că-i atît de recalcitrantă şi agresivă, am acţionat prin oameni din anturajul său, în special prin dl Mircea Rusu, care era şi fondatorul PNL şi care avea un cuvînt greu de spus în partid… Astfel, la ultimul lor Congres au adoptat noul Statut… Dar vicleana Pavlicenco tot le-a tras clapa la toţi din partid: a reuşit să promoveze şi să adopte la Congres un Program total statalist şi independentist... Dar, anume Programul este documentul principal al oricărui partid, Programul nu-i altceva decît un Plan de Acţiuni în vederea transpunerii în viaţă a obiectivului stipulat în Statut… Iar în cazul PNL, Programul şi Statutul se bat cap în cap… Degeaba am intervenit eu cu criticele, mi-am aprins doar paie în cap… Dar despre toate astea am scris în mai multe articole, le găsiţi pe blogul meu: http://iliebratu.blogspot.com.  

V.G. – Vreţi să ne sugeraţi că şi în cazul dnei Pavlicenco avem de a face cu o diversiune?... Of, Doamne!...

I.B. –  N-am nici o îndoială în acest sens… Ea, ca şi mai înainte, vede Reîntregirea Ţării prin acordarea automată a cetăţeniei române tuturor locuitorilor R.Moldova, prin crearea Uniunii interstatale România-R.Moldova, prin aderarea R.Moldova la NATO (fără să fie rezolvată problema aflării trupelor ruseşti de ocupaţie pe teritoriul R.Moldova) şi alte matapazlîcuri, despre care am mai vorbit…

V.G. – Mi-amintesc de participarea PNL-ului condus de dna Pavlicenco la ultimele alegeri parlamentare în timp ce  toate sondajele arătau că nu va trece pragul electoral…

I.B. –  Aţi remarcat bine… A participat alături de dl Petrenco (MAE), dar nici măcar n-au avut un mesaj unionist, ci unul… anticorupţie… După cum era şi de aşteptat, n-au trecut pragul electoral, în schimb au rupt două voturi de la AIE, exact cîte le lipseau pentru a alege Preşedintele Republicii! Dar amintiţi-vă de prestaţia dnei de fier la Referendumul privind modalitatea de alegere a Preşedintelui… Îşi făcuse şi un clip pe care îl difuza pe toate posturile, în care chema populaţia să vină la Referendum ca să aleagă un Preşedinte care va face Unirea R.Moldova cu România…, de parcă erau alegeri prezidenţiale!!!... Anume acest apel aberant, coroborat cu chemarea comuniştilor de a boicota referendumul, a dus la eşuarea acestuia: nu s-a atins pragul de participare…

V.G. – Dar dna Pavlicenco a mai constituit şi Consiliul Unirii, a mai organizat şi nişte Marşuri ale Unirii…

I.B. –  Da, da, Consiliul Unirii!… Cine i-a ales în acel Consiliu, pe cine reprezintă acesta? Ce formaţiuni şi cănd s-au întrunit şi au hotărît de comun acord să constituie acest ,,CU” şi i-au ales pe ăştia în frunte? Şi, în genere, ce fel de mîncare de peşte este acest ,,Consiliu”, ce haină juridică are: Mişcare, Asociaţie Obştească, partid, ONG…, ce Statut au???... Iar aşa zisele Marşuri ale Unirii, organizate la Cahul sau Bălţi, la care au participat aceleaşi personaje venite din Chişinău în frunte cu dna Pavlicenco, fără să fie mobilizaţi şi oamenii locului, nu pot fi calificate altfel decît provocări şi diversiuni!... Iar cînd am văzut că acolo trag sforile acelaşi Dabija şi Pavlicenco mi-a fost prea de ajuns ca să-mi trezească repulsie numai la rostirea cuvintelor ,,Consiliul Unirii”…

V.G. – E slută de tot situaţia din cele relatate de Dvs, dle Bratu… Cum vedeţi Dvs ieşirea dia această situaţie,  aveţi vreo soluţie? Cum realizăm Unirea??

I.B. –  Nu sunt situaţii fără ieşire, dna Valentina! Şi în cazul nostru există soluţii… Primul pas care trebuie întreprins ar fi unirea tuturor unioniştilor din acest spaţiu într-o singură formaţiune (fie Mişcare, fie Partid) unionistă! Am mai scris: cea mai bună variantă în acest sens ar fi ca PL, PNL, PRN (poate şi alte partide precum PAD, PDA…), să fuzioneze şi să se constituie într-o singură Mişcare (Partid) pentru Reîntregirea Naţională. Proiectele de Statut şi Program există déjà şi sunt făcute publice de mai bine de doi ani de zile. Dar pentru asta, trebuie schimbaţi mai întîi liderii, atît la PL, cît şi la PNL… Ca lider eu l-aş vedea pe dl Dorin Chirtoacă, cu condiţia ca acesta să se debaraseze de utopica idée că noi, mai întîi, trebuie să aderăm la UE ca ,,stat independent” şi abia apoi să ne regăsim în cadrul UE…  

O altă variantă, în cazul cînd partidele nominalizate nu vor dori să fuzioneze, ceea ce este de aşteptat (fără să intru în detalii), ar fi constituirea din personalităţi meritorii din societate şi asupra cărora nu planează suspiciunea de a fi colaborat cu careva servicii secrete, de dorit, persoane mai tinere, a unui Grup de Iniţiativă pentru Constituirea Partidului (Mişcării)  Reîntregirii Naţionale. Pentru început trebuie de identificat liderul, care, pe lîngă toate calităţile necesare unui lider de o asemenea anvergură ar fi capabil să găsească şi bani, să asigure şi finanţarea, fără de care n-ar avea sorţi de izbîndă…

Sarcina principală a noii formaţiuni la prima etapă este tocmai obiectivul care este stipulat şi în Statutul AOPR: conştientizarea maselor de necesitatea imperioasă a (Re)Unirii cu Patria-mamă, crearea unei stări de spirit unioniste în societate. Acest lucru e posibil doar dacă vor exista structuri veritabile (organizaţii primare, filiale…) în toate localităţile Republicii, membrii cărora să lucreze din casă în casă, cu fiecare om, pentru a aduce mesajul unionist în sufletele şi inimile acestora… Cine să fie liderul? Cine-şi asumă această responsabilitate? Eu îl caut pe acest lider de vreo doi ani, dar aşa şi nu l-am găsit, toţi se eschivează sub diferite pretexte… Poate cineva dintre cei care vor citi acest interviu se va autopropune sau, va veni cu o candidatură potrivită?

V.G.:  Dar Dvs., de ce nu vreţi să fiţi acel lider pe care-l tot căutaţi? Aveţi şi pregătirea, şi experienţa, şi curajul necesar. Aţi luptat toată viaţa pentru acest ideal! De ce nu vă asumaţi Dvs. această misiune, această responsabilitate?

I.B. –  Nu, dna Valentina, timpul meu a trecut!... E nevoie de o persoană mai tînără, mai energică, cu multă carte, cunoscător a mai multe limbi, bun organizator, neînfricat şi pregătit pentru orice sacrificii, gata să meargă pînă la capăt, care n-a fost implicat în atîtea scandaluri, precum eu, şi cababil să găsească şi bani, surse de finanţare… Eu am fost atît de persecutat, atît de marginalizat şi de calomniat, mi s-au turnat atîtea zoi în cap, încît mi-ar mai trebui încă o viaţă ca să mă pot spăl!... Şi, apoi, am la activ şi eşecul înregistrării MURM! Şi nu contează că nu a fost vina mea!

V.G.: Sunteţi prea critic şi exigent cu Dvs... Dar vreau să vă spun că nu sunt oameni perfecţi… Nici sfinţii nu au fost perfecţi! Şi eu nu văd nimiv negativ, eu văd în Dvs un PATRIOTISM autentic, multă dragoste şi devotament faţă de Patrie. Ce este negativ aici? Eu nu văd nimic negativ…

I.B. – Ştiţi ce mi-a spus un membru activ al MURM la un moment dat? -,,Dacă n-aveai bani, de ce te-ai mai apucat să faci Partid?” Şi avea mare dreptate: nu trebuia să-mi fac iluzii că Statul Român mă va sprijini, dar eu nu cunoşteam multe lucruri cînd am început… De aceea, subliniez o dată în plus: liderul, echipa (nucleul) cu care porneşti la drum şi banii sunt cele trei componente ale reuşitei! Iar eu, şi alţii de alde mine, vom fi utili şi în planul II… Experienţa şi cunoştinţele acumulate de-a lungul vieţii, curajul nostru, le-ar putea fi de real folos!...

V.G.: Cele mai de preţ virtuţi sunt dragostea şi devotamentul pînă la sacrificiu faţă de Patrie!  Numai cel care iubeşte fără margini Patria noastră, România, are dreptul moral să vină în fruntea Mişcării pentru Reîntregirea Ţării! Apropo, dar Bucureştiul de ce tace? Oare, n-ar trebui să întreprindă ceva? Statul Român este cel de la care ruşii au rupt şi anexat Basarabia şi nordul Bucovinei,  anume STATUL ROMÂN ar trebui să vină cu iniţiativa şi să întreprindă acţiuni concrete pentru a le readuce acasă, nu-i aşa?

I.B. –  Aveţi dreptate! Cheia Reîntregirii Ţării se află la Bucureşti! Reunificarea Ţării se va produce atunci, cînd la Bucureşti, în primul rind, la putere vor ajunge forţe cu adevărat patriotice, adevăraţi Patrioţi ai Neamului, pentru care Reîntregirea şi ProsperareaŢării să constituie prioritatea priorităţilor! Dar acest moment, care va veni cu siguranţă, trebuie să ne găsească şi pe noi pregătiţi! Avem mult de muncă!

V.G.: Dle Ilie Bratu! Vă mulţumesc din suflet pentru acest extraordinar şi cuprinzător interviu, pentru această fulminantă şi dureroasă lecţie de istorie! Să vă păzească Dumnezeu sănătos încă mulţi ani !!! O să vedeţi, o să ajungem la ziua cînd ne vom bucura împreună de realizarea acestui măreţ  IDEAL – REÎNTREGIREA şi PROSPERAREA ROMÂNIEI!

I.B.: Vă mulţumesc şi eu, dna Valentina. Să ne ajute Domnul să ajungem şi să ne bucurăm cu toţii, întreg Neamul Românesc!

               Va urma!