Vă mărturisesc, oameni buni, că nu ştiam pînă acuma că există şi aşa gen de literatură: scizofrenico-paranoică! Citiţi şi vă cruciţi de ce este capabil ,,academicianul" dabija, de ceea ce scrie în ziarul său personal pe care l-a transformat într-o latrină unde-şi varsă dijecţiile (expresia îi aparţine) Vă informez că astăzi, 27 ianuarie 2014, am expediat pe adresa lui Nicolae Dabija şi a publicaţiei ,,Literatura şi Arta", al cărei redactor-şef este, o cerere prealabilă în care solicit dezminţirea informaţiilor calomnioase, neconforme cu adevărul, insinuărilor şi insultelor la adresa mea, care mi-au lezat profund onoarea, demnitatea şi imaginea publică, răspândite prin intermediul ziarului ,,Literatura şi Arta” în nr. nr. 40/3 octombrie 2013; 41/10 octombrie 2013; 42/17 octombrie 2013, 43/24 octombrie 2013; 44/31 octombrie 2013; 45/07 noiembrie 2013; 46/14 noiembrie 2013; 47/21 noiembrie 2013; 48/28 noiembrie 2013 şi în special a frazelor: …Ordinul li s-a dat tuturor celora care au semnat diversiunea (Declaraţia de Independenţă), …s-a ocupat cu fel de fel de afaceri dubioase. Cu împrumuturi de zeci de mii de euro nerestituite. Cu „ţepe” aplicate „frăţeşte”, ca între români şi români, etc… …acest individ nu a fost niciodată unionist, ci doar un diversionist… …declaraţiile lui Ilie Bratu i-au servit drept pretext lui Voronin ca a doua zi, la 8 aprilie 2009, să-i expulzeze din Republica Moldova pe ambasadorul României, dl Filip Theodorescu, pe consilierul pentru cultură, dl Vasile Nanea, şi încă pe alţi doi angajaţi (4 din cei 9 funcţionari) ai Ambasadei României la Chişinău şi să introducă de urgenţă regimul de vize pentru cetăţenii României… Provocatorul trebuie să răspundă cel puţin moral pentru cei arestaţi, anchetaţi, maltrataţi, omorâţi (pentru asasinarea lui Valeriu Boboc, a lui Ion Ţâbuleac, a lui Eugen Ţapu şi Maxim Ganişev).” La mitingul consacrat Unirii Basarabiei cu România, iniţiat de Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova la 26 martie 2006 în Piaţa Marii Adunări Naţionale, la un moment dat Ilie Bratu a cerut să i se dea şi lui cuvântul. Acesta a afirmat că trebuie să punem mâna pe arme, şi să-i lichidăm pe toţi veneticii, dând glas mai multor enormităţi. De la 2006 încoace acest „patriot” de mucava a tot cerşit bani prin toată România. Cerea „cu împrumut”, câte 10.000 de euro – atâta a cerut cel puţin de la rectorii universităţilor din Bacău şi Suceava – de la diverse organizaţii, cu condiţia că îi va restitui după ce face Unirea. Acest personaj sinistru n-a făcut pentru Unire decât să ceară bani pentru Unire… E foarte ciudată prietenia „unionistului” Bratu cu antiromânul Mihai Conţiu de la Moldova suverană, …I. Bratu, doar că acesta e un individ mult mai periculos ca Roşca, pentru că e mai primitiv. El se foloseşte de aceleaşi scheme roşchiste, elaborate împreună… Au lucrat mână în mână, Roşca folosindu-l ca pe un prezervativ pentru toate intrigile şi diversiunile sale. Pe atunci lozinca lui Bratu era: „Patria mea este Iurie Roşca”. Marile pierderi pe plan naţional se „datorează” acestor doi indivizi: Iurie Roşca şi Ilie Bratu… Apoi I. Bratu, care călca permanent în străchini şi care nu s-a reţinut ca deputat decât prin mugetele sale din sală, el neieşind aproape niciodată la microfonul de la tribună, le-a strigat într-o zi, ofensându-i: „Şaşlâcarilor!!!” („Consumatorilor de frigărui!!!”). Toate diversiunile din Parlament Roşca le făcea prin Bratu. Legea cetăţeniei, care prevedea acordoarea cetăţeniei noastre tuturor ruşilor, ucrainenilor care au invadat Basarabia după 1944, e opera lor. (Această prostie politică cu grave consecinţe pentru destinul Basarabiei a fost votată mai întâi la Conferinţa F.P. din 3 martie 1991, la care a vorbit şi Bratu în favoarea ei.); La iniţiativa celor doi din conducerea FP sunt excluşi toţi cei care l-au creat: chiar la Congresul II din 30 iunie -1 iulie 1990 e dat afară din FP deţinutul politic Gheorghe Ghimpu, apoi – alt deţinut politic – Alexandru Usatiuc-Bulgăre ş.a., ambii fiind învinuiţi că ar fi kagebişti. La 28 iulie 1991, I. Roşca şi cu I. Bratu îi dau afară din FP pe Nicolae Costin, primarul Chişinăului (al cărui nume îl invocă I. Bratu în interviul său ca adept), pe Vasile Nedelciuc, unul din autorii Declaraţiei de Independenţă, pe jurnalistul Nicolae Negru, „pentru activitate în defavoarea Frontului Popular”… Dintr-o formaţiune populară, peste noapte, FPCD-ul a devenit o sectă, cu doi „presbiteri”: I.Roşca şi I. Bratu. … spitalul pentru alienaţi mintali din Costiujeni (acolo se tratase I. Bratu în 1984, cum recunoaşte în interviul său), unde îi şi este locul… Acest personaj obscur nu e cunoscut decât ca un scandalagiu, ca un escroc, ca un delapidator; A intenţionat să-şi facă un partid unionist, dar n-a putut aduna decât câteva semnături pentru înregistrare… A scris nişte scrisori aiurite, lui M. Cimpoi şi altor preşedinţi de uniuni de creaţie, cu propunerea să lichideze Uniunea Scriitorilor şi să treacă într-o fantomatică Mişcare Unionistă, sub conducerea lui; El vrea să dea de înţeles în fantezistul său interviu că, dacă nu erau şi alţi unionişti în Basarabia, făcea de mult Reunirea! Ca să o realizeze, Bratu crede că n-are nevoie de nimeni. Decât de sine. Că nu antiunioniştii, moldoveniştii, Voronin, Kremlinul îl împiedică s-o facă, ci unioniştii! Că dacă România îi va da bani, el va reuni chiar „mâine” Basarabia cu Ţara! Dacă îl mai credeţi o dată, va fi şi mai trist. Iar el se cheamă Ilie Bratu, un porc care şi-a prins nişte aripi de carton şi afirmă ce acestea sunt de înger. Ilie Bratu, un derbedeu plătit care o face pe „unionistul” pentru a lovi în mine, dar de fapt în Forul Democrat al Românilor din Moldova şi-n ideea unionistă, Ştiu doar că a avut mari probleme cu toate cele vreo 7 soţii ale sale (ultimele – din Galaţi, Braşov şi Bacău – care urmau să-l ajute să facă România Reîntregită, începând din dormitoare). Prima lui consoartă, cunoaşte acest lucru mai multă lume, care era chelneriţă la un restaurant din centrul Chişinăului, a divorţat după ce – din motive de gelozie animalică – unionistul îi retezase cu dinţii un gurgui de la sân. O alta dintre soţii, Maria S. din Cojuşna, care s-a aflat alături de el, când acest aventurier ajunsese printr-un concurs de întâmplări deputat în Parlamentul din 1990, ea scriindu-i discursurile şi protejându-l de multe prostii care-i treceau prin scăfârlie, i se plânsese celei mai bune prietene, Zinaida Ştefan, că schizofrenicul îi propusese de mai multe ori să se culce cu mai mulţi bărbaţi influenţi ai momentului, motivându-şi fapta porcoasă astfel: „Noi ducem lipsă de bani şi o altă soluţie de a-i face nu avem”. Iar când această femeie frumoasă şi deşteaptă i-a refuzat propunerea a zvântat-o în bătăi, administrate şi cu pumnii, şi cu picioarele. Pornind de aici, bănuiesc că tot dânsul le-o fi sugerat şi celor două fete ale sale să se ocupe cu ceea ce se ocupă în oraşul francez Nisa, numele acestora figurând în mai multe rapoarte ale Poliţiei de Moravuri din acest oraş din sudul Franţei. Presupun că această tradiţie e mai degrabă una a etniei din care i se trage unul dintre părinţi, pentru că neamul românesc niciodată nu şi-a îndemnat copiii sau soţia să se prostitueze pentru bani. Dar se ştie: ceea ce e ruşine pentru unii oameni normali e titlu de glorie pentru neoameni gen Ilie Bratu. Acest mincinos se declară peste noapte mare apărător al monumentelor istorice, dar, de fapt, e un jalnic partizan al lui Oleg Reidman Scopul lui Reidman, căruia îi dă glas Bratu, ar fi să-i cedăm celui dintâi clădirea redacţiei şi să plecăm „v Rumâniiu” (în România). Dar ce are „patriotul român” Ilie Bratu în comun cu Reidman, cu Kişner, etnia lui fiind, cum ştie toată Slobodzea Mare (aşa-i caligrafiază acesta numele cel vizat localităţii prutene în care s-a născut) cu totul alta: română pe linie paternă şi rromă – pe linie maternă?! Ilie Bratu, acest personaj pitoresc al politicii moldoveneşti, s-a anunţat „preşedinte” al unei Mişcării Unioniste, ce n-a existat niciodată decât în imaginaţia sa, doar pentru a lupta contra unioniştilor şi pentru a compromite Ideea Unionistă. Aberaţiile acestui vechi pacient al spitalelor de psihiatrie sunt atât de evidente, încât n-ar merita să le iau în seamă, dacă acesta – susţinut de Valentina Găluşcă şi de Florin Cârlan, jalnicul securist al lui Ceauşescu (care umbla zilele trecute prin Chişinău, la braţ, cu I.Bratu şi cu antiromânul plătit M.Conţiu) Sunt foarte curios să aflu ce făcea pe atunci „patriotul” de azi Ilie Bratu (care-şi zicea plin de fală „Ilia Stelianovici”), cum promova acesta în „zvenoul” lui de prăşitori de la Cojuşna limba română (afară de faptul că-i sugera soţiei lui de atunci, Maria S., cum afirmă martorii, să se culce cu şefi de-ai lui, vorbitori de limba rusă, ca „patriotul” să facă astfel banii necesari pentru Unire). Bratu a dispărut din republică din 1994 până în 2006, făcând afaceri (trăgând ţepe) la Galaţi şi Bacău… echipa FSB-istă, animată de duşmanii Neamului Românesc în preajma Summitului de la Vilnius – compusă din Ilie Bratu, Valentina Găluşcă şi rătăcitul în lumea amară Florin Cârlan –, încearcă să-i prostească pe alţii, prostindu-se mizerabil. Acest derbedeu a postat diverse calomnii care mă vizează pe blogul său, de, e şi dumnealui scriitor pe blog! (ca şi amicul său Florin Cârlan…). Scopul acestui provocator plătit e unul: să asasineze o dată pentru totdeauna ideea Unirii. Acesta foloseşte în continuare uneltele abandonate de amicul său I. Roşca. Cele câteva persoane care i s-au aflat în preajmă sau au decedat în chip suspect sau au scuipat şi au rupt-o de fugă, ca să fie cât mai departe de acest individ periculos. Mulţi din cei care-l cunosc îşi astupă nasul şi iau distanţa necesară când îl întâlnesc: prea pute din cauza locurilor prin care preferă să se plimbe şi a substanţelor prin care calcă permanent. El nu mimează nebunia, el chiar are certificate. Ştiam de mai demult că acest Ilie Bratu, care îşi zicea în documentele de la Universitatea Tehnică, unde a studiat 9 ani de zile în loc de 4, „Buratu”, nu are nici un dumnezeu şi că e bătut cu leuca.
În caz că n-o va face în termen de 15 zile - îl voi acţiona în judecată!
Apropo: pe data de 22 ianuarie 2014 CSJ a emis o Decizie irevocabilă prin care Ministerul Finanţelor este obligat să-mi achite suma de 10.000 (zece mii) lei ca prejudiciu moral pt neexaminarea în termeni rezonabili a unei cauze împotriva aceluiaşi nicolae dabija şi LA (procesul a durat 5 ani şi jumate). De altfel, dosarul cu pricina a ajuns deja la CEDO, întrucît aici, în RM, aşa şi nu mi s-a făcut dreptate. Am simţit pe pielea mea ce înseamnă justiţie moldovenească, de cîtă protecţie din partea instanţelor de judecată şi a celor care o manipulează se bucură acest individ. Nu-i exclus că dvs, stimaţi contribuabili, veţi fi nevoiţi din nou să plătiţi din propriile buzunare prejudiciul cauzat, în loc să plătească adevăraţii vinovaţi!
Dabija tot flutură cu orice ocazie şi tirajează o fotografie, în care suntem surprinşi eu şi dl Mihai Conţiu de la Moldova Suverană, ca dovadă că eu aş colabora cu aceasta. Mă văd obligat să fac lumină asupra acestei fotografii, deşi am mai făcut-o şi cu alte ocazii (la Curtea de Apel, spre ehemplu...). Mă aflam pe coridorul Judecătoriei Centru, Chişinău, înainte de a intra în sala de judecată a judecătoarei Mazur Nadejda, care examina acţiunea lui dabija (Ciobanu) împotriva mea, a ziarului „MS”, a asociaţiei „Hyde Park” şi a unui oarecare Octavian Cătană... Dl-tov dabija şi-a trimis fotograful său, dl Victor Lavric, care, executînd comanda stăpînului, ne-a făcut, pe furiş, această poză în momentul cînd noi stătem de vorbă, înainte de şedinţa de judecată, după care a şi publicat-o în ziarul său „LA” la 27 decembrie 2007 cu genericul: „Oare ce mai pun la cale aceştia doi?…”, vrînd, astfel, să inducă cititorilor, întregii populaţii din R.Moldova şi nu numai, ideea că eu aş colabora cu „MS” şi, în speţă, cu dl Conţiu şi că, împreună, am conspira împotriva domniei sale... Menţionez, că pe dl Conţiu l-am văzut pentru prima dată anume la acest proces, n-am colaborat şi nu colaborez sub nici o formă cu dlui sau cu „MS”.
Este semnificativ şi titlul articolului care însoţeşte această făcătură: Ilie Bratu a mai pierdut un proces!, de unde cititorul trebuie să înţeleagă că am avut mai multe procese cu dlui şi pe care le-aş fi pierdut... În realitate ăsta era primul proces în care dabija m-a implicat absolut fără nici un temei, în baza articolului ,,Naţionalism fără patriotism” publicat în ,,MS” şi semnat de Octavian Cătană, în care autorul îmi atribuia nişte afirmaţii. În timpul procesului acest Octavian Cătană n-a fost de găsit, din care cauză a şi fost scos din dosar. Culmea, deşi autorul articolului cu pricina nu exista, fusese exclus din proces, spusele lui, acolo unde mă citează pe mine, au servit ca temei judecătoarei menţionate mai sus ca să emită o ,,hotărîre” în care i se ,,făcea dreptate” reclamantului şi eu trebuia să-i achit ,,părţii vătămate” 1.000 lei. Evident, eu nu m-am împăcat cu o asemenea măgărie şi am făcut recurs la Curtea de Apel, Chişinău. Instanţa superioară a anulat Hotărîrea primei instanţe în partea care se referea la mine şi m-a exclus din proces, menţionînd că am fost întrodus în acest dosar absolut ilegal! Fapt, despre care, trişorul dabija ,,uită” să spună... Mare jigodie, acest dabija... 20 februarie 2013 Ilie Bratu
S-a enervat rău ,,eroul” nostru după ce, într-un interviu realizat de jurnalista Valentina Găluşcă, l-am demascat (un pic) şi i-am dezgolit (un pic) chipul hidos. Mă aşteptam, îl cunosc prea bine, să riposteze cumva... Doar că în scîrbosul său ,,articol” http://www.pavlicenco.ro/2013/02/nicolae-dabija-ii-raspunde-lui-ilie-bratu/ publicat pe mai multe bloguri şi răspîndit pe toate căile, Dabija nu aduce nici o probă, care ar demonstra că cele afirmate de mine n-ar corespunde adevărilui. Din contra, în loc să polemizeze civilizat cu argumentele pe masă, ,,maestrul” s-a dezlănţuit ca un cîine turbat asupra mea, debitînd o sumedenie de tîmpenii, minciuni jigniri şi insinuări. La toate aceste scîrboşenii debitate de ,,ilustrul om de ştiinţă, cultură şi artă” i-a răspuns dna Valentina Găluşcă în articolul http://cerulalbastru.com/2013/02/raspuns-lui-nicolae-dabija-care-s-a-enervat-pe-interviul-cu-ilie-bratu-2/ Eu nu am de gînd să mă desculp în vreun fel asupra inepţiilor acestui impostor şi manipulator fiindcă nu am pentru ce, nimic din cele înşirate de el nu corespund adevărului, să vină cu probe şi, atunci, discutăm. La o adică, am putea avea chiar o confruntare în direct la emisiunea ,,În profunzime”, spre exemplu. Întrucît fenomenul Dabija nici pe departe nu este elucidat şi călăuzindu-mă de teza: ,,Poporul trebuie să-şi cunoască ticăloşii”, am hotărît să continui seria de dezvăluiri despre acest ,,roşca” al zilelor noastre. Pt început vă pun la dispoziţie cîteva fragmente din scrisoarea părinţilor dnei Tatiana Gingan, respectiv Ion şi Ana Jingan, cu care dabija s-a căsătorit după ce o sedase şi o violase, către Preşedintele Mircea Snegur, înregistrată cu Nr. 463234/21.11.1994 la preşedinţia R.Moldova. Comentariile le las pe seama Dvs, stimaţi compatrioţi! Către Preşedintele R.Moldova Dl Mircea Snegur De la familia Gingan, or Orhei
Plîngere.
Vă aduc la cunoştinţă cum şi-a bătut joc şi prelungeşte să-şi bată de fiica noastră Tatiana, născută în anul 1973 la 2 decembrie, şi de noi, părinţii Ion şi Ana. Acesta este dacă se poate de numit dnul, Nicolae Dabija. Fiica Tatiana încă de pe băncile şcolii a început să scrie versuri. În anul 1993 a terminat şcoala pedagogică A.Mateevici cu 9 baluri şi cu această ocazie a fost repartizată la serviciu în Chişinău la gimnaziul Nr.1... În 1992 fiica avea peste 300 de versuri scrise, dar nu erau publicate nicăieri. Noi, părinţii, ştiind că dl Dabija lucrează redactor-şef la ,, Literatura şi Arta” şi ca fost deputat pe r-nul Orhei, am trimis-o la el ca s-o ajute la publicarea versurilor. Însă el..., văzînd că fata-i tinerică şi frumuşică a pus ochii pe ea. I-a promis că totul o să fie bine, dar să intre mai des pe la redacţie. Însă, fata văzînd că în privinţa versurilor n-o mai ajuztă cu nimica, ea a încetat să mai calce pe la redacţie vreo jumătate de an. Dar el, văzînd una ca asta, a început s-o caute pe la şcoală, pe la gazdă... Fetei îi era ruşine să ne spună nouă pricina, dar zicea că se teme la gazdă şi timp de un an a schimbat vreo cinci gazde. Despre cazul acesta noi am aflat de la gospodarii gadei, Ion şi Valentina, care locuiau prin zona circului, că Dabija cam îndeseşte pe la gazdă. Cînd am luat fata mai din scurt, ea a început a plînge şi a ne spune adevărul. A doua zi de dimineaţă, împreună cu soţul, am plecat la redacţie la dl Dabija... El ne-a comunicat că n-are nimic cu Tanea, doar chestii de colaborare. Însă soţul Ion l-a prevenit că nu are ce căuta din urma ei pe la şcoală şi la gazdă, că, altfel, o să mănînce ,,la bot”. Însă criminalul nu se uita la aceea că noi l-am preîntîmpinat şi continua s-o urmărească mai departe.... Şi iată rezultatul: în luna martie 1994 a aşteptat-o pînă a terminat lecţiile şi a întîlnit-o cu un buchet de flori, zicînd că o felicită cu prima ediţie de versuri a cărţii proprii. El i-a spus că vrea să se încredinţeze mai bine, să se ducă cu el numaidecît la redacţie ca să-i înmîneze cartea. Ea nu vroia să se ducă, însă el a convins-o că secretara încă nu a plecat de la serviciu, aşa că nu are de ce se teme. Cînd a intrat în auditorie, secretara nu era, el i-a lămurit că este plecată după carte. Însă asta a fost o înşelare şi aşa şi nu a mai venit secretara, nici cu carte, nici fără carte. Ea a dat să fugă, însă el, răsucindu-i mîna dreaptă, a tras-o înapoi şi a încuiat uşa. Tanea plîngea, însă el a convins-o că trebuie că trebuie să bea numaidecît o cafeluţă ca să se calmeze, fiindcă în halul acesta nu poate să iasă în stradă. Şi, cam cu de-a sila, a băut cafeaua. Peste vreo 5-6 min i s-a făcut rău, avînd ameţeli mari... şi tremurîndu-i mîinile şi picioarele... Dabija... repede a scos o injecţie din buzunar. Ce a fost mai departe Tanea nu ţine minte, dar cînd s-a trezit era toată în sînge... Ea a început să plîngă şi să strige că o să le spună părinţilor. Însă el a început s-o ameninţe că dacă spune cuiva, el are mafia lui şi vă ucid pe toţi: pe tine, pe frăţiorul tău împreună cu părinţii... Hai, mai bine, să ne înţelegem ca să fie bine pentru toţi şi ai să trăieşti ca în sînul lui Dumnezeu. I-a promis că divorţează de soţie şi că se înscrie cu Tanea, promiţîndu-i că-i face hîrtie pe casa nouă cu patru etaje şi pe automobil... După bătaia de joc, a fost chemată salvarea... Cînd am aflat că fiica se simte rău, am luat autobusul şi am venit la ea la gazdă. Se simţea foarte rău, avea febră 39”…, nici udul nu se ţinea în ea... A primit lecuire în spital timp de o lună de zile... Scăpîndu-se din mîinile lui Ion, el a început a striga şi ameninţa fata, că dacă nu pleacă acuma seara la Chişinău cu el, pune la cale băieţii şi vin ca să vă ucidă pe toţi, pe toată familia voastră... Fata, de frică, a urcat în maşină şi a plecat cu el... A doua zi am plecat la Chişinău, însă banditul a dus-o şi a ascuns-o la mafioţii lui. Şi pînă în timpul de faţă nu mai putem să ne vedem copilul... Dabija, cu asta, nu se dă bătut şi ne ameninţă că dacă ne jeluim cuiva, el ne pune capăt zilelor. El ne ameninţă prin telefon... Rugăm să luaţi măsurile cuvenite cu banditul de Dabija... Gingan A.S. Gingan I.G. 21.11.94.
V.G.: – Dle Bratu, vă mulţumesc că aţi acceptat să continuăm dialogul, pentru că acest interviu, foarte amplu şi complex, pe care l-am realizat cu Dvs (vezi primele 3 parți aici: http://cerulalbastru.com/2013/01/ilie-bratu-unire-este-un-imperativ ) a şocat foarte multă lume, care ne îndeamnă să continuăm dezvăluirile şi fiindcă ştiu că dvs mai aveţi încă multe de spus referitor la istoria noastră recentă la care aţi fost martor ocular şi participant în acelaşi timp. I.B.: – Bineînţeles că sunt încă multe de spus. Dar pentru a reconstitui întreaga panoramă a evenimentelor care s-au perindat de la 1989 încoace vă sugerez să mai intervievaţi şi alţi colegi de-ai mei din primul Parlament, dar şi veterani ai Mişcării pentru Renaşterea Naţională rîndurile cărora, ”absoluit întîmplător”, se răresc pe an ce trece. V.G.: – Să ştiţi că voi avea în vedere acest lucru. Sunt determinată să continui dialogurile şi cu alţi actori care au creat istoria acestor peste 20 de ani. Vreau, astfel, ca lumea să cunoască mai bine istoria RM, să înţeleagă care au fost cauzele acestei situaţii dramatice în care am ajuns noi, românii basarabeni din Republica ”Molotov-Ribbentrop”. ... Ştiu că a fost un moment picant cu desemnarea şi demiterea dlui Druc în/din funcţia de Prim-ministu... Ce vă amintiţi? I.B.: - Eram în primele săptămîni de activitate a Parlamentului. Reuşisem să formăm comisiile parlamentare şi să alegem în fruntea acestora în majoritatea cazurilor reprezentanţi ai Frontului Popular. Pe atunci agrarienii erau atît de speriaţi şi timoraţi de amploarea mişcărilor revendicative ale maselor, încît nici nu se auzea vocea lor şi votau tot ce propuneam noi. Luasem hotărîrea să-l alegem pe dl Druc în funcţia de Prim-ministru. În ajunul alegerii lui mă aflam împreună cu Andrei Baştovoi, Ştefan Maimescu, Gheorghe Slabu ş.a. în camera dlui Druc, la hotel. La un moment dat au intrat Vasile Nedelciuc, Ion Hadîrcă, Andrei Ţurcanu şi Anatol Ţăranu. Veniseră să-l convingă pe dl Druc să nu candideze (!), zicând că în situaţia dezastruoasă în care se află Republica, el n-o să reuşească prea multe, o să se compromită şi o să discrediteze întreg Frontul... V.G.: - Ia uite ce şmecheri! I.B.: - Daa! Ei veniseră şi cu ,,soluţia”: să-l alegem ca Prim-ministru pe Lucinschi, că, chipurile, acesta într-un an de zile se va compromite definitiv şi atunci ar fi momentul ideal să-l debarcăm şi să-l alegem pe dl Druc! Vă daţi seama care a fost reacţia noastră şi, în special, a dlui Druc?! Au ieşit ca din puşcă de acolo! Iar a doua zi dl Druc a fost ales Prim-ministru în unanimitate! V.G.: – Deci, aceştia unelteau chiar de la bun început?! I.B.: – Da, se aflau în misiune, băieţii... De altfel, ,,domnia” lui Druc n-a durat nici un an... Într-o zi a ieşit Snegur la tribuna Parlamentului şi a declarat că el nu mai poate lucra cu dl Druc şi că acesta trebuie demis... V.G.: - Şi Snegur îi făcea loc lui Lucinschi!? Mda…! Iar noi, ţin minte, la început, atît de mult credeam în el, scandam pe la mitinguri: ”Mircea Snegur şi poporul!”, ,,Mircea Snegur, Mircea Druc – spre victorie ne duc!”... Într-adevăr, Doamne, ,,Deşertăciune, toate sunt deşertăciune”, după cum zicea Ecleziastul... Ce efemeră şi deşartă este Gloria Mundi (lat.). I.B.: - Snegur acţiona la comanda Moscovei, după cum mi-a mărturisit mai tîrziu dl Druc. Ştiţi cine a vorbit în Parlament în sprijinul acestei iniţiative şi l-au făcut una cu pămîntul pe dl Druc? Aceleaşi personaje: Vasile Nedelciuc, Andrei Ţurcanu şi Anatol Ţăranu... Iar Mihai Ghimpu răspîndea zvonuri precum că Druc ar fi KGB-ist... Aceştia şi azi se erijează în mari patrioţi, iar lumea nu ştie!... V.G.: - ?! I.B.: – După venirea lui Lucinschi în scaunul de domnie, dl Hadărcă a fost desemnat consilier principal al acestuia: se cunoşteau de pe vremea cînd dl Hadîrcă era secretarul organizaţiei de partid (comunist) al Uniunii Scriitorilor, dl Ţăranu a fost desemnat ambasador al R.Moldova în Rusia, iar Nedelciuc a devenit, brusc, un prosper om de afaceri... V.G.: – Totuşi, toată lumea recunoaşte că anume primul Parlament a fost cel mai bun, cel mai apropiat de inima noastră! Aţi adoptat nişte Legi şi Hotărîri cu adevărat istorice privind Suveranitatea, Independenţa, Tricolorul, Imnul ,,Deşteaptă-te, Române!”, Legea cu privire la Proprietate, Legea cu privire la Privatizare, Codul Funciar ş.a I.B.: – Aveţi dreptate! Dar trebuie să recunoaştem că tot acel Parlament, luat în ansamblu, a comis şi cea mai mare eroare, ca să nu-i zic crimă, împotriva populaţiei băştinaşe de aici şi a Neamului Românesc în ansamblu, adoptînd varianta ,,0” a Legii cu privire la Cetăţenie”. Spre deosebire de republicile baltice, RM a acordat cetăţenie tuturor ocupanţilor şi projeniturilor acestora, care se aflau la momentul adoptării Declaraţiei despre Suveranitate pe teritoriul R.Moldova... Acuma, aceştia, în calitate de cetăţeni cu drepturi depline ai R.Moldova, ne hotărăsc nouă soarta, mai ales pe fondalul exodului populaţiei băştinaşe din aceste teritorii româneşti! V.G.: – Aceleaşi persoane s-au aflat şi la baza adoptării acestei legi antinaţionale cu bătaie lungă?! I.B.: – Nu numai aceștea. Din păcate, în această horă s-au prins toţi juriştii din Parlament, inclusiv Mihai Ghimpu, dar şi fratele acestuia, Gheorghe Ghimpu! Un rol aparte l-a avut iuda roşca. Deşi nu se afla în Parlament pe atunci, a venit la Comisia, unde se discutau mai multe variante ale proiectului de Lege despre Cetăţenie, şi a ,,informat” asistenţa că la Front a sunat nu ştiu ce persoană suspusă de la Parlamentul European şi a insistat să adoptăm varianta ,,0”, dacă vrem să fim priviţi de Occident ca un stat democratic... Mulţi n-au priceput diversiunea şi s-au lăsat convinşi... V.G.: – Cred că mulţi nu pricepeau că erau manipulaţi de agenţii secrnţi ai Moscovei, nu ştiau că acestea sunt diversiuni... Iar ca mulţumire, ,,eliberatorii”, cum au acţionat împotriva intereselor noastre naţionale, aşa şi continuă şi acum... Au trecut mai bine de 23 de ani de la adoptarea Legii cu privire la Limba de Stat, dar alolingvii continuă să ignore limba română, n-o învaţă, ba au tupeul chiar şi în Parlament să vorbească în ruseşte... I.B.: – De-ar fi doar atît. Aceştia, în genere, nu ne consideră pe noi, românii, de oameni. Ei sunt coloana a 5-a a Rusiei aici, în RM. Ei au fost şi sunt duşmanii de moarte ai Neamului Românesc... Ei nu pleacă, din contra, cu sprijinul financiar al Rusiei, au pus stăpînire pe întreaga economie a R.Moldova şi angajează doar ruşi, cozi de topor sau mancurţi. Românii basarabeni sunt nevoiţi să ia drumul pribegiei... De vreo cîţiva ani, prin intermediul unor persoane de la faţa locului, au început să cumpere pe nimic şi ultima avuţie care ne-a mai rămas: pămînturile strămoşeşti! Cei plecaţi, cînd vor vrea să se întoarcă acasă, nu vor avea loc nici de mormînt... V.G.: – Într-adevăr, există pericolul real ca noi, românii, să rămînem tot mai puțini şi chiar să dispărem cu torul, iar conducerea noastră doarme... I.B.: – Cred că totul se petrece cu sprijinul tacit și chiar complicitatea celor de la conducerea Republicii. Din păcate, la conducerea R.Moldova s-au aflat şi se mai află forţe antinaţionale, chiar dacă unii îşi zic democraţi. Misiunea lor este tocmai să ne prăpădească! Este foarte trist că cei din fruntea Statului Român privesc nepăsători cum se stinge fiinţa naţională românească în teritoriile româneşti de la est de Prut. Nişte vînzători de Ţară şi acolo... V.G.: – Da…, căci şi din România foarte mulţi români sunt nevoiţi să emigreaze. Şi acolo deja circa 14-15% din terenurile agricole, din cîte am aflat, au fost vândute străinilor... Se pare că şi cei de aici, şi cei de dincolo, au aceiaşi stăpîni, nu? I.B.: – Da, din păcate!... Dar să revenim la subiect. Era pe la mijlocul anului 1990, cînd Gorbaciov şi Iliescu tocmai semnaseră Acordul de Amiciţie şi bună Vecinătate dintre URSS şi România. În acel Acord se spunea că România recunoaşte rezultatele celui de-al II-lea Război Mondial şi nu are careva pretenţii teritoriale faţă de URSS. De ce le-a trebuit ruşilor un asemenea Acord? Este de remarcat, că acest Acord a fost primul şi ultimul de acest gen semnat de URSS cu vreun stat din Tratatul de la Varşovia. Ruşii vroiau cu orice preţ să şteargă urmele Declaraţiei Istorice, făcute de Nicolae Ceauşescu la ultimul Congres, al XIV-lea, al PCR, cînd acesta pentru prima dată, deschis, oficial, a ridicat problema Basarabiei şi nordului Bucovinei! V.G.: - ?! I.B.: - Puţină lume ştie că anume din cauza acestei declarții i s-a tras moartea lui Ceauşescu, iar în locul lui la conducerea României a fost pus omul Moscovei, evreo-ţiganul şi trădătorul de Ţară, Ion Iliescu, de nu l-ar primi nici pămîntul… Mare mi-a fost mirarea cînd i-am văzut pe Vasile Nedelciuc şi Ion Ţurcanu, imediat după semnarea acelui document, la postul de televiziune al României (pe atunci era un singur post), susţinînd cu ardoare acel ,,Acord istoric”… Dar, ne-a ferit Dumnezeu!... Acest Acord n-a mai apucat să fie ratificat de Parlamentul României, iar peste vreun an URSS avea să se destrăme... V.G.: – Slava Domnului! ... Oh, acelaşi Nedelciuc... I.B.: – Da! Şi acţiunile acestui Nedelciuc nu s-au oprit aici. Nu ştiaţi că anume Nedelciuc a propus în Parlament pentru prima dată federalizarea Republicii, adică cantonizarea, cum se exprima el, după modelul Elveţiei şi Belgiei, în scopul ,,asigurării liniştii şi păcii interetnice în ţară”? ... Omul se afla în misiune în continuare. Nu degeaba făcuse ,,doctorantura” la Moscova... V.G.: –Doamne fereşte! I.B.: - De altfel, şi Valeriu Matei, bunul său prieten, îşi făcuse studiile tot la Moscova. Iar paralel, după cum am aflat mai tîrziu, frecventa şi cursurile KGB. Acesta, fiind încă student, a fost numit reprezentantul Uniunii Scriitorilor din R.Moldova la Moscova. Iar imediat după absolvire i s-a repartizat un apartament în centrul Chişinăului! Apropo, pe la începuturile anilor 90, şi cei de la Bucureşti i-au repartizat un apartament în buricul tîrgului… V.G.: – Probabil, anume pentru aceste şi alte ,,merite” a fost numit recent Director al Institutului Cultural Român, filiala Chişinău?! I.B.: - Probabil! Dar mai înainte i-au conferit şi lui, la propunerea lui Dabija şi Cimpoi, titlul de membru de onoare al Academiei Române! Nu degeaba anume Dabija şi Matei s-au împotrivit din răsputeri ca Mihai Cimpoi să plece din fruntea Uniunii Scriitorilor şi să fie ales dl Arcadie Suceveanu în această funcţie... V.G.: – Cutremurător! Deci, conducerea României a susţinut tot timpul nişte diversionişti, în timp ce adevăraţii patrioţi erau total neluaţi în seamă şi marginalizaţi... Cum aşa? I.B.: – Aşa este! Din păcate, la conducerea Statului Român s-au aflat şi se mai află neromâni, după cum am mai spus. V.G.: - Încă nu pot să cred asta despre Valeriu Matei... I.B.: - Oooo! Atunci, să vă mai spun cîte ceva despre acest impostor, pe nume Valeriu Matei, de fapt, numele său adevărat este Mateiciuc, tot cu -ciuc, ca şi Nedelciuc… Eram la Iaşi, în ajunul Convenţiei Naţionale a Consiliului Naţional al Unirii din 24 ianuarie 1992. Din partea Grupului nostru de deputaţi, pentru elaborarea Declaraţiei Convenţiei Naţionale a CNU, care urma să fie adoptată a doua zi, am fost desemnaţi eu şi Matei. Din partea colegilor de la Bucureşti a fost desemnat dl Claudiu Iordache. Ce credeţi?! Matei a apărut abia pe la ora 4.00 dimineaţa, beat... Evident, n-a participat nici cu o virgulă la întocmirea acelui document istoric… Eram cazaţi în aceeaşi cameră la hotel. Nu-mi dădea pace să dorm, mă tot rodea la cap să-l alegem pe el în fruntea Frontului la Congresul care urma să aibă loc pe 17 februarie 1992, că, chipurile, Druc e securist şi, pe deasupra, şi schizophrenic... Bineînţeles, eu l-am informat pe dl Druc despre toate astea. V.G.: - Extraordinar, dar nimeni n-a vorbit pînă acum despre toate astea… I.B.: - Vă mai spun un caz. Era pe la începutul anului 1998, eram în campanie pentru alegerea Preşedintelui. Matei, candida şi el. Venise la mine acasă şi m-a rugat să-l susţin. Am vorbit în favoarea lui atît la Ungheni, cît şi la Călăraşi. La ultima întîlnire cu alegătorii, cea de la Călăraşi, s-a filmat totul şi urma să fie difuzat la postul de televiziune ,,Catalan”, care le aparţinea. N-au dat nici o secvenţă din cuvîntarea mea, nu le-a plăcut, se vede treaba, lui Matei şi Nedelciuc... V.G.: - De ce? I.B.: - Pentru că eu îl calificam pe Matei drept bun român şi unionist şi îndemnam lumea să-l voteze anume pe el şi nu pe Snegur sau Lucinschi. Ziceam că anume Matei ar putea să ne readucă la sînul Patriei! V.G.: - Deci, nu le convenea că l-aţi calificat drept bun roman şi, încă, unionist!... I.B.: - ...În 1998, după alegerile parlamentare, se crease Alianţa pentru Democraţie şi Reforme din partidele lui Snegur, roşca şi matei. PFD-ului lui Matei îi revenise 3 posturi de miniştri. Credeţi că a nominalizat în acele fotolii pe cineva din partid? Ba! El a văndut la propriu aceste posturi lui Nicolae Andronic, am aflat mai tîrziu că acela i-a dat o sacoşă plină cu bani, pe care Matei, beat, nu mai reuşea să-i numere, închis în ,,WC”… V.G.: - Ha-ha-ha! Comedie!...! Lui Matei i se potrivește imaginea…, dar iată în cine avea poporul încredere! I.B.: - În schimb, a ajuns vice-preşedinte al Parlamentului. Aroganţa, grandomania şi dispreţul faţă de colegi îl caracterizau... Cînd cineva venea la el cu vreo problemă, el stătea tolănit în fotoliu, fuma şi le sufla fumul în ochi celor care îndrăzneau să-l ,,deranjeze”… V.G.: - ?!... I.B.: - În seara zilei de 7 aprilie 2009, cînd se adunaseră în PMAN vreo 30.000 de participanţi la miting, Matei pusese stăpînire pe microfon… Propusese să fie constituit un Comitet pt salvarea Revoluţiei (nu-mi amintesc exact denumirea), şi l-a propus în frunte - pe cine credeţi? Pe acelaşi Dabija! A propus ca toată lumea să meargă la centrul de televiziune ca să-l recucerească de la comunişti, care, chipurile, îl ocupaseră... Dar, slavă Domnului, cineva a dat telefon la televiziune, după care a anunţat mulţimea că nu-i adevărat şi că televiziunea e păzită de soldaţi înarmaţi! Vă daţi seama ce s-ar fi întîmplat dacă mulţimea se lua după el?? Atunci eu i-am smuls microfonul din mînă şi am ţinut acel memorabil discurs. Dar televiziunile noastre niciodată n-au pus pe post exact ce s-a vorbit acolo! Au selectat doar ceea ce le convenea, mesajul fiind rupt din context. V.G. :– Acuma înţeleg de ce afirma cîndva Lucinschi, că dacă ar fi să-i deconspirăm şi să-i înlăturăm pe toţi KGB-iştii din Parlament, am rămîne fără deputaţi... I.B.: – Ştia Lucinschi ce ştia! De fapt, acelaşi lucru îl declarase mai înainte şi Anatol Plugaru, fostul Ministru al Securităţii... V.G. – Aţi pomenit mai înainte ceva de Anatol Petrenco, puteţi să ne spuneţi mai multe? I.B. – El îşi zice Petrencu, cu ,,u” la sfîrşit, ca să pară mai român... Şi personajul acesta este un alt roşca, nu mai ştiu al cîtelea la număr!... În 2005, după ce aflase chiar de la mine că intenţionăm să constituim Mişcarea Unionistă (îi propusesem să facă parte şi el din Grupul de Iniţiativă; îi dădusem şi proiectele de Statut şi Program), imediat s-a pus pe treabă. A încropit urgent un grup de iniţiativă şi în scurt timp a constituit Mişcarea ,,Acţiunea Europeană”... Observaţi? A folosit tot denumirea ,,Mişcarea”, pentru a induce lumea în eroare şi a crea confuzii... A creat-o, fără îndoială, ca o replică la MURM, iar în Statutul şi Programul lor nu era nici pomeneală despre Unire! Şi acest lucru îl făcea un doctor habilitat în istorie, care ar fi trebuit să fie în primele rînduri ale luptătorilor pentru Reunirea cu Patria-mamă... În postura sa de preşedinte al MAE a avut o lungă perioadă de timp la postul de radio ,,Vocea Basarabiei” rubrica ,,Procesul comunismului”, unde vorbea despre crimele şi ororile comise de ocupanţii sovietici în Basarabia, vorbea şi despre Actul Unirii din 1918... V.G.: - Şi aici făcea diversiune!? I.B.: - Judecaţi şi Dvs: de fiecare dată după ce vorbea, numaidecît concluziona: ,,Din păcate, reeditarea anului 1918 nu mai este posibilă, acum avem o altă situaţie...”. Argumente de doi bani, de parcă Petrenco nu ştie că situaţia de azi, mai ales după ce România a devenit membră NATO şi se află sub umbrela protectoare a acesteia în frunte cu SUA, este de 1.000 de ori mai favorabilă Unirii decît în 1918, cînd cea mai mare parte a României fusese ocupată de Germania, iar guvernul român se retrăsese la Iaşi... Într-un timp Mişcarea lui Petrenco avea şi un sediu impunător, chiar vis-a-vis de Palatul Republicii. Interesant, de unde aveau bani? Mişcarea lui a participat la vreo două campanii electorale în care a obţinut tocmai 0,6% din sufragii, după care a predat şefia partidului lui Veaceslav Untilă, iar acesta, la scurt timp, a fuzionat cu PL-ul lui Ghimpu. Omul îşi îndeplinise deja misiunea... V.G.: - Prea mulţi diversionişti într-un stat aşa de mic... I.B.: - Vă spusesem în interviul anterior că şi Petrenco făcea parte din acel Grup de Lucru pentru elaborarea Statutului preconizatei Mişcări pentru Reîntregirea Naţională... După ce dabija a venit cu proiectul său ,,UDRM”, pe masa de lucru erau două variante: a mea, şi a lui dabija. Acesta din urmă, la o şedinţă lărgită, îi invitase şi pe dnii Grigore Vieru şi Dumitru Matcovschi. Eu am argumentat de ce trebuie să constituim o formaţiune politică, şi nu asociaţie obştească, cu un obiectiv declarat unionist. Şi dl Vieru, şi dl Matcovschi au susţinut anume proiectele mele de Statut şi Program, dar vicleanul dabija a propus să fie formată o comisie care să examineze ambele variante şi să vină cu o concluzie... Preşedinte al acestei comisii a fost numit Petrenco. Evident, m-au inclus şi pe mine în această comisie. Petrenco, însă, nu m-a invitat nici la o şedinţă, iar cînd l-am întrebat cînd ne întrunim, mi-a răspuns că ei se întrunise deja şi luase o hotărîre (!)… M-am revoltat că nu m-a anunţat şi pe mine, la care el mi-a răspuns: ,,Da tu, ce credeai?” De altfel, Petrenco a fost mulţi ani preşedinte al Asociaţiei Istoricilor, şi în această calitate le interzicea memrilor acesteia, adică, tocmai istoricilor, să vorbească despre Unire, argumentînd că ei fac ştiinţă, nu fac politică... V.G.: - Nu fac politică?!... Şi atunci, de ce mai tîrziu şi-a făcut partid? I.B.: - Bună întrebare!... Regretatului Iacob Golovcă nici nu-i ofereau cuvîntul cînd se întruneau, ştia că acesta era un unionist înveterat şi nu admitea discuţii la această temă... Vreau să închei discuţia despre acest diversionist Petrenco, informîndu-vă că pe timpul studenţiei, pe cînd se afla la practică la Bălţi, mai marii partidului (comunist) au trimis ,,Volga” după el să-l aducă la Chişinău ca să-l primescă în partid... V.G.: - Aşa de important student era??? ... Dle Bratu, ştiu că aveţi repulsie faţă de Dabija, dar v-aş ruga să ne mai spuneţi cîte ceva, pentru că vreau să înteleg acest personaj atît de controversat. Ziceaţi că aveţi multe încă de spus despre acest diversionist. Nu ştiu cînd veţi scrie o carte, dar lumea vrea să ştie acum, ca să ia atitudine. I.B. - Iată ce spunea, spre exemplu, Serafim Saca despre acest parvenit, Dabija: ,,Cu Nicolae Dabija povestea e şi mai lungă şi, poate, şi mai tristă. La scurt timp după tentativa maiorului Glotov de a mă convinge să-l murdăresc pe Nicolae Lupan în săptămânalul, încă neprivatizat, al lui Dabija, Literatura şi Arta, apare sub semnătura neştiutului de nimeni Sorin Vlaicu o pagină (episodul doi) – Calea lungă a trădării – despre Nicolae Lupan şi Europa lui Liberă. Mai apoi, la 17 decembrie 1987, scrie Nicolae Lupan în cartea sa Însemnări de desţărat – „instigatorul şi provocatorul procuror Dabija moderează pentru televiziune un fel de proces jdanovist în deplasare, unui trădător de neam şi ţară, avându-i ca martori ai acuzării pe Victor Teleucă, Mihail Murzac, Vladimir Curbet, Constantin Martânovschi şi câţiva consăteni aleşi pe sprânceană… Tribunalul la care n-a fost admisă niciuna din rudele mele apropiate, scrie Nicolae Lupan în acelaşi volum, a adoptat un „verdict” de înfierare pe care l-au trimis la Europa Liberă, ca să ştie şi cei de la Munchen cât de mult îi face de râs Nicolae Lupan din satul Cepeleuţi. Cele patru surori ale mele, nenumăraţi veri şi verişoare din Basarabia şi Cepeleuţi, au trecut prin mari emoţii în seara când această porcărie sovietică a fost difuzată la radio şi la televiziunea din Chişinău. Cam asta-i cu Dabija…”, vezi: http://www.jurnal.md/ro/news/regretatul-serafim-saka-despre-securistica-scriitorilor-din-rssm-206222/ V.G.: - Cum putea Dabija să facă aşa ceva? Cum putea să-l denigreze pe Nicolae Lupan, acest MARE ROMÂN BASARABEAN cu o înaltă conştiinţă naţională? Numai un nemernic putea să fie atît de perfid... Şi acum acest ticălos este onorat de Statul Român?!... I.B.: – Pe dabija îl consider cel mai mare roşca al zilelor noastre. iurie roşca a devenit deja cadavru politic, dar dabija se află încă pe val... Nu avem timp şi spaţiu să vă povestesc toate cite le ştiu despre acest idol fals... Am să menţionez doar cîteva secvenţe din ,,activitatea” lui fructuoasă: În 1988, în plin proces de renaştere naţională, scria în autobiografia sa că părinţii săi au trăit între 1941 şi 1944 sub ocupaţie românească... V.G.: - Hop aşa! IB.: - Da, și se mîndrea că tatăl său a fost organizatorul colhozului din localitate, iar în fişa personală care însoţea autobiografia sa scria că el cunoaşte limbi străine franceza şi româna(!)... Tot în fişa lui personală mărturisea că pe timpul URSS a întreprins mai multe călătorii în diverse ţări străine, inclusiv în cadrul unei croaziere pe Marea Mediterană în 6 ţări capitaliste în calitate de ,,lector al CC al comsomolului în grupe turistice”. Pentru cei care nu ştiu: sub acest paravan se ascundeau ,,băgătorii de seamă”, adică, KGB-iştii... În fruntea publicaţiei Literatura şi Arta l-a numit chiar CC al PCM în acel an, 1988! Este unicul care se mai menţine şi azi într-o funcţie instalat de CC al PC din RSSM... V.G.: - Deci, Dabija este un veritabil veteran al comsomolului! I.B.: - Prin 1994 îşi construise deja în Valea Morilor (str Nucarilor-33) o frumuseţe de castel în trei nivele, interesant, pe ce bani?? Acest fapt a ajuns şi la urechile unor mijloace mass media, dar dabija îl nega cu vehemenţă. Abia în 2010 l-a înregistrat la Registrul Bunurilor Imobiliare (Cadastru), după care l-a ,,vîndut” feciorului său. El a mai deţinut un apartament impunător pe str. Teilor - 8, pe care i l-a dat fiicei sale. Mai are o casă la Schinoasa şi un apartament la Telecentru. Şi la Bucureşti, după cum vă spuneam, i-au dat un apartament... V.B.: - Un ziarist, fie şi redacvtor-şef, nu poate avea un aşa salariu care să-i permită să cumpere atîtea case şi apartamente! De unde avea Dabija bani?? I.B.: - Că nu erau bani curaţi, nu încape nici o îndoială… Vă spuneam cum a privatizat un monument istoric care face parte din Patrimoniul Naţional, clădirea din str Sfatul Ţării-2... Cu siguranţă că acest lucru s-a făcut cu complicitatea Departamentului pentru Privatizare şi a conducerii de vîrf a R.Moldova, o dovadă incontestabilă că dabija era protejatul lor... Ştiţi ce a făcut mai departe dabija cu acest edificiu? V.G.: - Nu! I.B.: - L-a ,,vîndut” Fundaţiei pentru Literatură şi Artă, fondatorul căreia, întîmplător, e chiar fiica lui, Doina. Iar dabija figurează acolo ca administrator. Mai apoi, publicaţia LA închiriază de la Fundaţie acest edificiu şi, astfel, spală cam 1000 de EURO pe lună, după cum am aflat. Deci, totul se face în sînul familiei... Iar cele 4 camere de la etaj le-a dat în chirie unor firme private, banii de pe chirie nefiind contabilizaţi... După ce a intrat în posesia edificiului cu pricina, chipurile, trebuia reparat capital. A găsit o firmă cu care a întocmit un Act de predare – recepţie a lucrărilor, chipurile, effectuate la sediul LA, în sumă de 80.600 lei. În realitate, toate aceste lucrări fusese efectuate la castelul său... Există şi o factură că, chipurile, LA a procurat parchet în sumă de 50.000 lei. În realitate în sediul LA n-a fost montată nici o lamelă, tot parchetul a fost montat la castelul său... V.G.: - De unde avea el atîțea bani? I.B.: - Una din surse era chiar Statul Român!... LA de-a lungul mai multor ani avea un tiraj de 4000-5000 de exemplare. El, însă, indica pe ultima pagină, în colţul de jos, tirajul de 19.000-20.000 de exemplare, după care prezenta Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni o factură falsă, unde indica tirajul de pe copertă şi, respectiv, ,,cheltuielile” aferente... I-au dat bani şi Guvernul (Braghiş, coleg de comsomol...) şi Primăria Chişinău ( pe timpul lui Urecheanu) pentru organizarea aşa ziselor ,,Zile ale lui Eminescu” sau alte acţiuni pe care le ,,organiza” în cadrul Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă (AOŞCA). Banii îi primea de fiecare dată de Ziua Oraşului sau imediat după asta. În realitate, îşi aduna cîţiva colegi, îi servea cu cîte o cafea, după care întocmea un proces verbal fals unde trecea ,,cheltuielile”... Falsifica semnăturile membrilor Senatului AOŞCA: Aurel Saulea, Petru Soltan şi Ion Odainîi, pentru care fapt i se deschisese şi un dosar penal, dar, ca de fiecare dată, ieşea uscat din apă... Cu siguranţă, au mai existat şi alte surse… V.G.: - Mie nu-mi plăcea LA pentru tonalitatea descurajantă. El cultiva mereu pesimismul, neîncrederea... I.B.: - Da... Vă mai amitiţi de serialul său de articole pe prima pagină cu genericul ,,Vai de capul nostru”? În acele articole, dabija, de fapt, blama, murdărea şi ponegrea întreg Neamul Românesc. Nu făcea decît să ne inoculeze ideea că suntem nişte imbecili ce merităm să trăim aşa cum trăim şi chiar să dispărem din istorie... V.G.: - Da, demoraliza definitiv societatea... I.B.: - Ştiaţi că dabija, alături de Lucinschi, n-a fost prezent şi n-a semnat Declaraţia de Independenţă la 27 august 1991? Deşi, venise de la odihnă din Crimeea şi se afla în Chişinău... În 1994, cînd Snegur venise cu iniţiativa să fie înlocuit imnul ,,Deşteaptă-te, Române”, primul care l-a susţinut a fost dabija, motivînd că, odată ce suntem stat independent, trebuie să avem şi imnul nostru... V.G.: – Şi încă şi azi unii îl mai consideră ,,poet național, patriot, unionist…”! Unii chiar se închină ca la un idol acestui comsomolist travestit în unionist. E pur şi simplu dezgustător! Treziţi-vă, oameni buni! I.B.: – Da, lumea trebuie să-şi cunoască ticăloşii! Atîta timp cît în fruntea maselor se vor afla aceşti farisei, proroci mincinoşi şi idoli falşi – nu avem sorţi de izbîndă!
V.G.: – Şi cum să cunoască poporul adevărul, dacă mass media tace? Cum să-i depistăm pe toţi aceşti ticăloşi, dle Bratu, căci, probabil, mai sunt o sumedenie în afară de cei despre care aţi vorbit? I.B.: – Păi, am mai spus: fiecare dintre cei care cunosc asemenea cazuri, ar trebui să nu tacă, ba chiar au obligaţia să vorbească, acuma sunt atîtea posibilităţi! Trebuie declanşată o campanie amplă de deconspirare a trădătorilor de Neam! Doar aşa putem asana societatea. Dar, la modul general, ar trebui să ne călăuzim de o regulă de aur: să fim foarte circumspecţi faţă de ,,intelectualii” formaţi pe timpul regimului sovietic, în oricare dintre ei s-ar putea ascunde un securist! Doar în cazul, cînd avem dovezi incontestabile că o anumită persoană s-a manifestat de-a lungul timpului ca adevărat Român, Patriot (cînd zic Patriot, am în vedere Unionist!) şi asupra acesteia nu planează nici o suspiciune, putem s-o acceptăm în fruntea noastră. Avem nevoie de lideri noi, mai tineri, dintre cei care au crescut şi au fost educaţi în spiritul Limbii Române şi a Istoriei Românilor, vîrsta acestora nu depăşeşte, de regulă, 40 - 45 de ani... V.G.: – Aveţi perfectă dreptate! Îi îndemn şi eu pe cei care au ceva de spus, să nu mai tacă, ci să vorbească! Căci nu mai avem dreptul să tăcem! ... Aş vrea să povestiţi și despre circumstanţele în care a fost declanşat conflictul de la Nistru în 1992, căci pînă azi nu se cunoaşte adevărul integral! I.B.: - Majoritatea cred că de vină e doar Moscova, dar nu este adevărat. V.G.: - Cum aşa? I.B.: - Moscova a acţionat de comun acord cu Snegur, anume acestuia din urmă îi revine cea mai mare parte de vină pentru ceea ce s-a întîmplat. Explic: separatiştii, de fapt, Moscova, îşi începuse acţiunile de rupere a teritoriilor din stînga Nistrului încă în 1990! Aceştia, pas cu pas, lichidau toate autorităţile statului. În primul rînd au lichidat şi înlocuit comisariatele de poliţie, organele judiciare cu de-ale lor. Formaseră aşa numitele gărzi populare în fruntea cărora se aflau ofiţeri ruşi transferaţi din Armata a 14-a. Tot această Armată i-a înarmat pînă în dinţi, inclusiv cu tancuri şi helicoptere. Iar Snegur, Comandantul Suprem al Armatei din RM, nu întreprindea nimic. Făcea doar nişte declaraţii demagogice… Frontul Popular, îndeosebi după Congresul III la care fusese adoptată doctrina unionistă, organiza la fiecare două săptămîni mitinguri şi demonstraţii la care cerea insistent Unirea cu Patria-mamă, căci exista pericolul să fim şterşi cu totul de pe faţa pămîntului dacă rămînem ,,independenţi”. Snegur ne-a atacat dur şi a declarat: ,,Cine vrea Unirea să scrie cerere, eu am să vă spun cînd se va coace unirea...”. Pe data de 14 martie 1992 a avut loc un mare miting al Frontului Popular la care eu am propus ca pe data de 28 martie, duminică, să ne adunăm din nou în număr şi mai mare şi să mergem în mod organizat la Prut să scoatem sîrma ghimpată şi să desfiinţăm punctele vamale şi pichetele de grăniceri. Snegur, speriat de o asemenea turnură a lucrurilor, în ajun, pe data de 27 martie, a decretat Starea de Urgenţă, zicea că ne-a ajuns cuţitul la os şi a chemat populaţia să se ridice pentru a ne apăra Independenţa, Suveranitatea şi Integritatea Teritorială... V.G.: - Din cîte țin minte, totuşi, n-a anunţat mobilizare generală!... I.B.: - Da, el îşi dădea foarte bine seama că se vor ridica anume Patrioţii, cei care se culcaseră mai înainte în faţa tancurilor şi care doreau cu ardoare Unirea cu Ţara! V.G.: - ?! I.B.: - Scopul lui era cu totul altul: să-i trimită anume pe adevăraţii patrioţi în foc ca să mai moară o parte din ei şi, astfel, să decimeze Mişcarea Unionistă, care căpătase o amploare înspăimîntătoare pentru Moscova şi sculele lor de la Chişinău. Formase şi un Stat Major. Din cine credeţi? V.G.: - ?! I.B.: - Din foşti generali ruşi ai Armatei Sovietice!... Aceştia informau Tiraspoul despre tot ce se discuta acolo! Aşa se explică faptul că separatiştii au ştiut că se apropie vreo cîteva autobuse cu voluntari de Cetatea Tighinei, i-au atacat şi i-au ucis aproape pe toţi... V.G.: - Şi nimeni n-a răspuns pentru moartea acestor inocenţi?... I.B.: - Aceşti patrioţi voluntari nici nu erau înarmaţi, li se spusese că armele vor fi aduse din urmă, cu altă maşină... V.G.: - Deci, e clar, a fost o acţiune premeditată!... I.B.: - Mai mult, în vîltoarea luptelor mulţi de-ai noştri erau împuşcaţi de la spate… Anume așa, de la mică distanţă, a fost omorît marele Patriot Grigore Vîrtosu din Căuşeni... V.G.: - ?! I.B.: - Voluntarii noştri, împreună cu poliţiştii, dădeau dovadă de eroism, eliberaseră Tighina şi Dubăsarii şi avansau spre Tiraspol... Atunci Snegur a ordonat ca ai noştri să se retragă, atît din Tighina, căt şi din Dubăsari... Astfel, separatiştii şi cazacii, foştii puşcăriaşi, trimişi de Rusia aici ca să lupte cu noi, au ocupat imediat poziţiile şi împuşcau în oamenii noştri din tranşeele săpate chiar de aceştia... V.G.: - Am auzit și eu despre asta, dar nu credeam..., căci mă gândeam că dacă ar fi fost adevărat, ar fi urmat freo judecată… I.B.: - După vreo trei luni de ostilităţi, Snegur s-a dus la Moscova şi a încheiat cu Elţin Acordul de încetare a focului, după care au ciocnit pocalele cu şampanie împreună cu Smirnov... Anume Snegur, împreună cu Anatol Plugaru, l-au mobilizat pe Ilie Ilaşcu şi l-au trimis în spatele frontului! De fapt, ei vroiau să-l lichideze! I-au organizat căteva capcane şi doar abilitatea şi intuiţia lui Ilaşcu au făcut să le evite şi să scape teafăr, spre furia celor doi! Ar fi extraordinar să-i luaţi lui Ilaşcu un interviu la aceată temă... Iată de ce eu îl consider pe Snegur drept unul din cei mai mari trădători ai Neamului Românesc din istoria noastră multimilenară!... V.G.: – M-aţi lăsat mască, dle Bratu! Doamne, cît ai să mai laşi acest popor să îndure atîta suferinţă?! Sărmanii români basarabeni! Din cauza unor trădători de Ţară şi Neam atîţia oameni, adevăraţi patrioţi, au fost nimiciţi!... Aveţi dreptate cînd afirmaţi că ruşii îşi fac mendrele aici cu mîinile la ,,ai noştri”... Dar despre Dvs nu ne mai spuneţi nimic? I.B.: – Poate cu altă ocazie, şi nu atît despre mine, cît despre evenimentele la care am fost martor, dar, mai ales, despre soluţiile, aşa cum le văd eu, de ieşire din această situaţie catastrofală în care am ajuns noi, românii din teritoriile româneşti înstrăinate de la est de Prut…Acum am să mă opresc doar la două momente. Era în anul 1980, când am organizat la întreprinderea ,,Moldhidromaş” (pentru prima dată în RSSM la o astfel de întreprindere) o serată omagială dedicată celei de-a 130-a aniversări de la naşterea lui Mihai Eminescu. La această serbare au participat mulţi tineri, vorbitori de limbă română. Toţi ascultau cu nesaţ din Opera Politică a lui Eminescu. Tinerii se pregătiseră, recitau poezii, erau entuziasmaţi. Domnea o atmosferă agreabilă, pînă în momentul cînd această serbare a fost stricată de Gheorghe Mazilu, pe care-l invitasem... Nu știam că-i securist... Am aflat numai după ce m-a denunţat la KGB... Ah, ce probeme am avut şi din cauza acestui individ… Şi ultimul caz. Eram în 1982, fetiţa mea urma să meargă la grădiniţă. În jur nu era nici o grădiniţă moldovenească, aşa că am strîns semnături de la părinţi, am bătut multe praguri, dar am reuşit să deschid o grupă moldovenească chiar lîngă căminul unde locuiam cu familia. Peste puţin timp fetiţa mea avea să se îmbolnăvească de o boală grea infecţioasă, ca prin minune am salvat-o... A fost unicul caz din toată grădiniţa... V.G.: – Doamne, prin cîte aţi trecut, dle Bratu!... Sunteţi o legendă vie, un exemplu de urmat pentru noi toţi, dar mai ales, pentru tînăra generaţie, pe care Dvs contaţi! Doar luptînd şi păstrîndu-ne demnitatea şi verticalitatea ne putem realiza Idealul! Vă mulţumesc foarte mult pentru acest interviu. Să fiţi sănătos şi să vă ajute Domnul să vă vedeţi Idealul realizat! I.B.: – Vă mulţumesc şi eu şi să ne ajute Domnul să fim din nou o Ţară cu tot Neamul grămăjoară, aşa cum am fost pînă la 28 iunie 1940!
Cine au fost diversioniştii? Cum să realizăm UNIREA
Interviu realizat de Valentina Găluşcă cu Ilie Bratu
Partea a III-a
Valentina GĂLUȘCĂ: - Dle Bratu, privesc iar și iar acest videoclip de mai sus și observ ce bucurie trezea mesajul Dvs.!!! Mulțimea scanda și vă susținea, Dle Bratu!. Dacă și ceilalți lideri politici, aflați la 7 aprilie în PMAN, V-ar fi susținut; dacă ar fi fost și ei adevărați patrioți români, consider ca atunci am fi votat UNIREA! Dar ceilalți lideri erau plini de confuzie… Încercau și mai încearcă și azi să meargă pe două cărări, în direcții opuse… La 7 aprilie nu a venit nimeni cu un mesaj atît de radical ca Dvs.. Nimeni nu a avut o chemare unionistă!! Pe frontispiciul Parlamentului era harta României Mari! Doamne, ce bucurie aveam toți!! Dle Bratu, povestiți-ne mai departe, ce ați făcut cînd ați văzut clar că Iurie Roșca este un trădător? I.B. – Era în 2005. Roşca tocmai se aliase deschis cu Voronin. Mi-am zis: trebuie de întreprins ceva, că-i prăpăd… Am revenit în Chişinău şi, pentru început, am mai încercat o dată să-i determin pe cei, pe care-i mai credeam unionişti, să-şi strîngă rîndurile şi să se constituie într-o singură formaţiune cu un obiectiv clar unionist. Ne-am întrunit în biroul dlui Valeriu Muravschi. Erau prezenţi: Dabija (PSL, la acea vreme PFD nu mai exista…), Muravschi (PNŢ), Anatol Ţăranu şi Vasile Năstase (PNL) şi Ion Ţurcanu (NPM). Venisem şi cu un proiect de Statut şi Program, dar întîlnirea s-a terminat fără nici un rezultat. Eram pe poziţii total diferite! Am continuat discuțiile cu Dabija, care se arăta mai deschis. Hotărîsem să constituim Mişcarea (social-politică) pentru Reîntregirea Naţională, începînd de la zero. Creasem şi un Grup de Iniţiativă din care mai făceau parte Ion Ungureanu, Ion Costaş, Anatol Vidraşcu, Ion Buga, Anton Moraru, Anatol Petrencu ş.a. Au avut loc mai multe şedinţe în birourile dlui Dabija (LA), discutam aprins pe marginea proiectelor de Statut şi Program pe care le înaintasem…, pînă într-o zi, cînd a venit dl Dabija şi ne-a pus pe masă un alt proiect, ,,Uniunea Democrată a Românilor din Moldova” (UDRM), care se vroia asociaţie obştească, şi nu partid… Zicea că aşa-s indicaţiile de la Bucureşti, invoca numele lui Titus Corlăţean… Ce făcuse, de fapt, Dabija?… Luase proiectul UDMR (în format electronic) şi a înlocuit cuvintele ,,maghiari din România” cu ,,români din R.Moldova”, numai că pe alocuri i-a scăpat din vedere şi era scris: ,,maghiari din R.Moldova…”. Chiar la început era stipulat că formaţiunea îşi propune să apere interesele ,,comunităţii româneşti” din R.Moldova… Ne punea pe acelaşi cîntar pe noi, românii din R.Moldova, băştinaşi şi majoritari aici, cu minoritatea maghiară din România…
V.G.: Ce mizerie!... Şi acest lucru îl făcea ,,marele patriot” Dabija?! Nu cumva acesta şi este scopul acestor diversionişti, să ajungem aici o minoritate? Prin organizarea cu bună ştiinţă a exodului populaţiei băştinaşe, într-o zi chiar am putea să ajungem o minoritate! Iar noi, cei mulţi şi năpăstuiţi, cum puteam să ştim despre toate acestea, dacă toţi tăceau?
I.B. – Eu nu am tăcut… Am mai scris şi vorbit despre asta (şi multe alte ,,isprăvi” de-ale lui Dabija), am publicat şi un articol în Jurnal de Chişinău, la 26 septembrie 2006: ,,Şansa noastră se numeşte simplu: România!”. Găsiţi-l, din curiozitate, veţi afla multe lucruri despre acest individ…
V.G.: - ?! Mai păstraţi acel proiect UDRM, cu ”maghiarii din RM”, a lui Dabija? Chiar ar fi interesant să vedem pînă la ce josnicii pot ajunge unii…
I.B. – Bineînţeles! Dabija a insistat mult să i-l înapoiez, eu însă am refuzat, am zis că ăsta trebuie să rămînă pentru istorie…
V.G.: Îi era frică că se va afla adevărul şi despre el!... Unde eşti, tu, Țepeş, Doamne… Asta a fost, probabil, ultima picătură pentru Dvs...
I.B. – Eu nu sunt omul care se descurajează aşa uşor, am continuat lupta… Pe 17 aprilie 2005 a avut loc Adunarea de Constituire a Forului Democrat al Românilor din Moldova (FDRM) la care am asistat şi eu… Am încercat să-i conving pe cei prezenţi că trebuie să ne constituim într-o formaţiune politică şi nu Asociaţie Obştească, argumentînd că Unirea se poate realiza doar pe cale parlamentară, iar pentru a ajunge în Parlament trebuie să existăm ca formaţiune politică, asociaţiile obşteşti neavînd dreptul să participle la alegeri… Dabija a spus că şi el îşi doreşte Unirea, dar trebuie să mergem în două etape: mai întîi să ne constituim ca Asociaţie Obştească, iar mai apoi, după ce consolidăm societatea şi vom fi mulţi – ne vom transforma în Mişcare social-politică… Eu mi-am dat seama că este o diversiune şi n-am semnat în lista fondatorilor… N-a semnat nici Oleg Brega, restul - l-au susţinut pe Dabija… Doar atît am izbutit: să nu se numească UDRM ci For…
V.G.: - Adică, Dabija propunea să înconjurăm globul, ca să ajungem la scopul nostru…
I.B. – Dabija, de fapt, nici o clipă nu şi-a dorit acest lucru… Au trecut aproape 8 ani de atunci, iar acesta aşa şi n-a mai transformat Forul în formaţiune social-politică… Misiunea lui era alta: să adune (din nou, ca şi în cazul CI) toată intelectualitatea grămăjoară, s-o urce în vagoane şi să treacă întreaga garnitură pe linie moartă, ca nu cumva aceştia chiar să se consolideze în jurul idealului de Reîntregire a Ţării şi Neamului Românesc! Şi trebuie să recunosc că diversiunea i–a reuşit cu brio!...
V.G.: - Şi atunci, aţi purces la crearea Mişcării Unioniste?
I.B. – Aşa este!... Am constituit (cu mare greu) un Grup de Inţiativă şi am demarat procesul… La 6 noiembrie 2005 a avut loc Conferinţa de Constituire (lansare), au urmat doi ani de muncă asiduă în teritoriu (a durat mult fiindcă n-aveam bani…), iar pe 28 octombrie 2007 a avut loc Congresul I, constitutiv! După Congres ne-au fost sustrase de la sediu listele cu circa 2000 de semnături (erau infiltraţi mulţi securişti printre noi, unul dintre aceştia s-a dovedit a fi chiar un adjunct de-al meu, responsabil de tineret, Constantin Jardan, care avea cheie de la sediu, venea noaptea şi îşi făcea mendrele… Ne-a mai trebuit un an ca să strîngem din nou semnăturile şi să depunem actele la Ministerul Justiţiei pentru înregistrare… Ce-a urmat – déjà ştiţi…
V.G.: - Deşi nu eraţi înregistraţi, totuşi, aţi activat... Cum se putea aşa ceva?!
I.B. – Legislaţia prevede că asociaţiile de cetăţeni pot fi atît formale, cît şi neformale, şi unele, şi altele au dreptul să organizeze mitinguri, demonstraţii şi alte activităţi… Iar noi ne constituisem official, după cum v-am spus… Pentru orice eventualitate, demersurile privind intenţiile de a organiza un miting sau o demonstraţie erau semnate şi de cîteva asociaţii obşteşti înregistrate: Asociaţia Antipact Molotov-Ribbentrop (regretatul marele Patriot Iacob Golovcă), Academia de Ştiinţe a mediului (Dionisie Buburuz, de asemenea, un mare patriot, decedat prematur şi el…), Asociaţia Victimelor Regimului Totalitar Comunist (Anatol Corj) ş.a.
V.G.: Cam mulţi decedaţi printre susţinătorii Dvs.! De ce, oare?? (…) Apropo, am fost şi eu la unele mitinguri organizate de Dvs. Aţi avut o activitate febrilă, dle Bratu! Păcat că unele personalităţi nu v-au sprijinit. Dacă ar fi fost ei sinceri şi dacă ar fi existat o susţinere reciprocă, poate acum eram deja uniţi, eram o singură Ţară cu fraţii noştri de dincolo de Prut…
I.B. – Ei, cu marile noastre ,,personalităţi” lăsaţi-o mai moale… Regretatul marele Patriot, scriitorul Serafim Saca, îmi zicea: US n-ar trebui să se numească ,,Uniunea Scriitorilor”, ci ,,Uniunea Securiştilor”… Ştia omul ce ştia… Apropo, ştiu că scria o carte, în care mărturisea multe despre ,,isprăvile” securistului Dabija, nu cunosc dacă a văzut lumina tiparului…
V.G.: - Dle Bratu, scrieţi o carte. Noi nu putem include totul într-un interviu. Dvs cunoaşteţi atîtea lucruri... Doar aşa poporul va afla adevărul… Este necesară mai ales pentru tînăra generaţie, ca să fie informată!... Să ştie cine au fost diversioniştii şi cum a fost zădărnicită UNIREA!
I.B.: Poate că voi scrie, deocamdată nu prea am timp.
V.G.: Ce s-a întâmplat cu Mişcărea Unionistă? Văd că nimeni nu mai pomeneşte de ea, de parcă nici n-a existat...
I.B. – Ne-ar trebui o săptămînă să tot vorbim…
V.G.: Pe scurt!
I.B. - Pe scurt: am organizat în perioada 2005-2011 zeci de mitinguri, demonstraţii, pichetări cu ocazia celor mai importante zile din istoria zbuciumată a românilor basarabeni (24 ianuarie, 27 martie, 28 iunie, 26 iulie, 23-24 august, 1 decembrie ş.a.)… Am avut zeci de emisiuni la ,,Antena C”, Vocea Basarabiei, EUROTV, Jurnal TV, Radio Iaşi…, am publicat mai multe articole, apeluri, declaraţii în Glasul Naţiunii, Jurnal de Chişinău, Ziarul de Gardă ş.a., în mai multe publicaţii de peste Prut, am fost iniţiatorul constituirii Comitetului (Mişcării) pentru susţinerea iniţiativei Preşedintelui Băsescu de integrare a R.Moldova împreună cu România în UE, am fost invitat şi am ţinut discursuri de mai multe ori în faţa refugiaţilor basarabeni şi cu alte ocazii în Ţară, am avut mai multe întîlniri cu prefecţi, oameni politici din Ţară şi multe altele…
De fiecare dată propagam şi conştientizam lumea, cu toate argumentele de rigoare, de necesitatea imperioasă a (Re)Unirii cu Ţara ca unică soluţie pentru salvgardarea fiinţei naţionale în teritoriile româneşti înstrăinate de la est de Prut şi de a ne integra în structurile europene şi euroatlantice, îi demascam pe acei pseudopatrioţi care trîmbiţau că Unirea se poate realiza prin acordarea în masă a cetăţeniei române (Dabija, Matei, Pavlicenco, Lazăr, Viţă, Cirtoacă şi mulţi alţii…) sau pe cei care intoxicau populaţia cu ,,concluzii” gen: reeditarea anului 1918 nu mai este posibilă, fiindcă, vezi Doamne, acum avem o altă situaţie (Anatol Petrenco)…
V.G.: - Aţi menţionat ceva despre un Comitet… Despre ce fel de Comitet e vorba, dle Bratu, că nu prea am auzit de el?
I.B. – La 1 iulie 2006 dl Băsescu a făcut public faptul că la ultima întîlnire pe care o avuse cu Voronin, i-a propus acestuia ca şi R.Moldova să adere împreună cu România la UE la 1 ianuarie 2007! În loc să răspundă pozitiv, Voronin a făcut o declaraţie foarte ostilă la adresa României, învinuind-o de amestec în treburile interne ale R.Moldova şi multe altele… Mă aflam atunci în Ţară, l-am sunat pe Dabija (încă mai voiam să cred că este omul nostru…) şi i-am propus să constituim de urgenţă un Comitet pentru susţinerea iniţiativei dlui Băsescu şi să trecem la acţiuni… A acceptat, am venit de îndată la Chişinău şi am purces la colectarea semnăturilor potenţialilor membri ai preconizatului Comitet… Primul-a semnat dl Cimpoi, al doilea-dl Dabija (am păstrat documentul…), mai apoi-eu, după care mulţi alţii, inclusiv asociaţii întregi!... Însă, chiar la şedinţa de constituire, s-a produs ruptura… Consideram că, pentru a-i forţa mîna lui Voronin şi ortacilor săi, ar trebui să convocăm o Mare Adunare Naţională! Pregătisem şi un proiect de Adresare către populaţia Republicii în acest sens pe care urma să o adoptăm la Şedinţa de Constituire. În acea Adresare era stipulat clar că, prin iniţiativa sa, dl Băsescu, de fapt, propunea ca R.Moldova să se unească cu România pînă la 31 decembrie 2006, astfel ca România Reîntregită (parţial) să intre în UE! Toată lumea adunată (peste 50 de persoane) avea această certitudine şi a susţinut cu entuziasm Adresarea, în afară de Dabija… Acesta declara că Băsescu n-a avut în vedere Unirea, ci intrarea concomitentă în UE a celor două state, dar fiecare cu Preşedintele, Parlamentul şi Guvernul său… Toţi cei adunaţi au considerat aceste declaraţii ale lui Dabija drept aberaţii, un bătrînel, foarte indignat, a vrut să-i tragă o cîrjă în cap… În huiduielile mulţimii a părăsit sala şi n-a mai participat nici la o şedinţă… La ordinul lui n-a mai venit nici Cimpoi, nici alte persoane (importante), pe care le ţinea sub capac în cadrul FDRM… Noi, totuşi, am adoptat Adresarea, am multiplicat-o în mii de ex. şi am difuzat-o… Aderau tot mai mulţi la acest Comitet, văzînd amploarea - l-am redenumit în Mişcare pentru susţinerea iniţiativei Băsescu… Dar n-a fost să fie: Dabija le-a cerut adepţilor săi să nu mă ia în serios, le-a zis că o să organizeze el o MAN la momentul oportun, mai tîrziu avea să publice în ziarul Literatura şi Arta, care devenise între timp proprietatea lui personală (deposedase Uniunea Scriitorilor în mod fraudulos de unica publicaţie pe care o avea) şi un articol scîrbos cu titlul ,,Ilie Bratu-un provocator!”…
Da, anume Dabija a zădărnicit preconizata MAN din 2006!… Astfel, a fost zădărnicită o şansă uriaşă de a deveni şi noi parte a UE!...
V.G.: - Nemaipomenit!... Din nou – acelaşi Dabija…
I.B. - Am organizat, totuşi, la 29 octombrie 2006, Adunarea Republicană a Cetăţenilor (ARC), au participar vreo 4.000 de personae (ar fi participat cu mult mai mulţi dacă ne-ar fi susţinut măcar un ziar! Nimeni n-a vrut să publice Adresarea noastră, nici anunţul cu privire la organizarea ARC nu vroiau să-l publice, îmi cereau bani…)…
V.G.: Am ajuns să nu mai am încredere în nimeni, când văd că şi scriitorii fac diversiuni... Mă întreb acuma, pentru ce merite i s-a conferit acestuia titlul de membru de onoare al Academiei Române?!
I.B. – I-au dat ceva mai înainte şi un apartament la Bucureşti… Despre fenomenul Dabija aş putea vorbi la nesfîrşit, mă judec cu acesta pentru toate calomniile, jignirile şi insinuările făcute la adresa mea în mai multe numere ale ziarului său (LA) al 6-lea an înşir… Am acumulat multe probe despre escrocheriile şi delapidările acestuia, căt face numai privatizarea frauduloasă şi ilegală a edificiului din str Sfatul Ţării-2, clădire, unde-şi ţinea şedinţele Sfatul Ţării în 1917-1918, monument istoric care face parte din Patrimoniul Naţional şi care figurează într-o Listă specială adoptată de Parlament a Monumentelor Istorice care nu pot fi privatizate decît printr-o derogare a Parlamentului în acest sens, (cîndva, dacă nu mi se va întîmpla vreun ,,accident”…, am să scriu mai multe despre acest individ…). Am simţit pe pielea mea ce înseamnă ,,justiţie moldovenească”, am simţit din plin sprijinul de care se bucură Dabija din partea puterii şi serviciilor…
V.G.: Mda!… M-aţi lăsat fără cuvinte, dle Bratu… În cine să mai credem?
I.B. – În nici un caz în farisei şi idoli falşi! Iată de ce aceştia trebuie demascaţi, scoşi la iveală şi înlăturaţi din viaţa publică! Acum, ca niciodată, serviciile secrete antinaţionale îşi fac treaba cu mîinile la ,,ai noştri”, dar care, de fapt, acţionează împotriva intereselor noastre naţionale. Credeaţi că neamul alde roşca s-a terminat? Mai este şi roşca 1, şi roşca 2, şi roşca 3 ş.a.m.d. Toată societatea, în special mass-media, trebuie să contribuie ca aceştia să fie demascaţi şi scoşi din joc…
V.G.: Să revenim la Mişcarea Unionistă, dle Bratu… Ne-aţi povestit că aţi depus actele la Ministerul Justiţiei pentru înregistrare… Să înţeleg că, în urma hărţuielilor şi persecuţiilor la care aţi fost supus Dvs şi aderenţii la MURM, v-aţi sistat activitatea?
I.B. – Nici pe departe, ne-am continuat activitatea în aceeaşi cheie… Spre exemplu, la 23 martie 2008 am organizat un mare miting dedicat aniversării a 90-a de la Unirea Basarabiei cu Patria-mamă! Oamenii noştri, în special tinerii, au participat masiv la evenimentele din 7 aprilie 2009! Ştiaţi că Harta României Mari, în format 2x3 m, a fost afişată pe frontispiciul Preşedinţiei R.Moldova de un membru al MURM? În partea de jos era scris: ROMÂNIA – PATRIA MEA! Această imagine a făcut înconjurul lumii! Ei bine, acuma pot să spun: era Harta mea!...
V.G.: - Wow!… Eu intuiam asta, reieşind din declaraţiile Dvs radicale, unioniste, rostite în faţa mulţimii în acea memorabilă zi de 7 aprilie! Ceilalţi erau dezorientaţi şi plini de confuzie... Filat vorbea cu voce stinsă, dezorientat... Harta asta era aceeaşi, pe care o ţineaţi împreună cu o doamnă în faţa Guvernului cu ocazia inaugurării pietrei commemorative (viitorului monument) dedicate victimelor regimului comunist de ocupaţie, la 28 iunie 2010?
I.B. – Nu, aceea era a 2-a hartă, de dimensiuni mai mici, prima se pierduse în vîltoarea evenimentelor din 7 aprilie… Apropo, autorităţile locale insistau s-o string şi să n-o mai afişez… Venise şi primarul Chirtoacă să mă convingă, îmi arăta la obraz, că, adică, n-am ruşine… Eu însă, n-am cedat: am ţinut-o cu demnitate şi mîndrie cît a durat ceremonia!... În partea de jos era aceeaşi inscripţie: ROMÂNIA- PATRIAMEA!
V.G.: - Şi acuma îmi sună în urechi cuvintele rostite de Dvs în faţa a 30.000 de tineri în seara zilei de 7 aprilie!... Toate posturile de televiziune o lună în şir au tot arătat imagini cu Dvs cînd declaraţi: ,,Noi n-avem nevoie de Preşedinţie! Noi n-avem nevoie de Parlament! Noi n-avem nevoie de Guvern! Noi le avem pe toate astea la Bucureşti!” Cum de nu v-au făcut nimic, mancurţii, după asta?
I.B. – Simplu, nu m-au găsit! Aveam déjà semnale că vor să mă înhaţe, aşa că am şters-o repede din loc, am reuşit în dimineaţa zilei de 9 aprilie să trec frontiera strîmbă (!) dintre Români şi am stat în Ţară mai bine de trei luni. Am revenit abia după ce puterea o preluaseră ,,democraţii”…
V.G.: Bravo, aţi reuşit! Ştiţi ce a urmat!... Au fost mulţi arestaţi, bătuţi, unii omorîţi! Cine ştie dacă mai eraţi viu azi dacă vă prindeau…
I.B. – La întoarcere déjà ceva se schimbase… Am aflat că cei de la CCCEC mă căutau ca să-mi restituie adeziunile şi listele de semnături ale aderenţilor la MURM… Încetaseră urmărirea penală, din lipsă de probe, m-au rugat, chiar, să nu fac plîngere împotriva lor, că nu ei sunt vinovaţi, şi mi le-au restituit… Dar nu mai aveam surse financiare ca s-o iau de la capăt… Aşa că am mers pe o formulă mai simplă: am fondat Asociaţia PRO ROMÂNIA (AOPR) cu un Statut similar cu cel al MURM: cu filiale, organizaţii primare, Conducere Centrală, Congres…, ca, eventual, să ne fie mai uşor să ne transformăm în partid… Pentru noi era important să existăm ca persoană juridică, să avem conturi în bancă, speram să obţinem ceva finanţare de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni… Nu ne-au alocat nici un ban, deşi am fost primul care depusesem proiectul de finanţare la începutul lui 2010... MJ ne-a înregistrat abia la 9 decembrie 2009, cînd ajunsesem déjà la Curtea Supremă de Justiţie… Ştiţi cum e formulat obiectivul principal al AOPR? Citez: ,,Scopul principal al Asociaţiei este educarea patriotică şi conştientizarea populaţiei R.Moldova de necesitatea imperioasă a revenirii teritoriilor româneşti de la est de Prut, ocupate şi anexate în 1940 de Uniunea Sovietică, la trupul Patriei-mamă România şi determinarea prin diverse acţiuni paşnice, democratice şi legale a clasei politice şi autorităţilor R.Moldova şi ale României să acţioneze neîntîrziat în sensul lichidării consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop”
V.G.: Vreţi să spuneţi că nu Pavlicenco a fost prima care a înregistrat un Statut cu un obiectiv unionist?.
I.B. – Nici pe departe… Primul, după cum am mai spus, a fost FPCD (Mircea Druc), al 2-lea – Partidul Naţional Român (Gheorghe Ghimpu-Ion Buga), a 3-a – Asociaţia pentru lichidarea consecinţelor Pactului Molotov-Ribbentrop (Iacob Golovcă), a 4-a - AOPR, pe care am onoarea să o conduc, iar PNL este al 5-lea la număr…
V.G.: Şi atunci, de ce dna Pavlicenco zice că anume PNL este primul partid din RM care a izbutit să se înregistreze având un obiectiv unionist?
I.B. – Dar eu, v-aş întreba altfel: de ce dna Pavlicenco n-a pomenit niciodată de Mişcarea Unionistă, de parcă lumea a început abia acum să vorbească despre Unire, de cînd măria sa şi-a scos capul din nisip?
V.G. – Bună întrebare!...
I.B. – Dvs ştiaţi că opţiunea unionistă în Statutul PNL a fost întrodusă din iniţiativa şi la insistenţa mea? Era pe la sf. anului 2008 cînd am început să port negocieri… Actele noastre fusese depuse la MJ pentru înregistrare, dar aceia n-aveau de gînd să ne înregistreze… Atunci, am avut mai multe întîlniri cu dna Pavlicenco în diferite formate, inclusiv la nivel de Birouri Permamente ale celor două formaţiuni… Le-am distribuit tuturor cîte un proiect de Statut şi Program MURM, le-am propus să fuzionăm cu condiţia să accepte proiectele noastre, chiar dacă denumirea va rămîne PNL… Pavlicenco nici n-a vrut să audă de fuzionare, motivînd că noi nu existăm (în opinia ei, dacă nu eram înregistraţi -nici nu existam…). Ne-a propus, dacă vrem să fuzionăm, să ne înscriem fiecare, necondiţionat, în PNL şi-mi zicea: ,,cine eşti tu ca să-mi pui condiţii?” Văzînd că-i atît de recalcitrantă şi agresivă, am acţionat prin oameni din anturajul său, în special prin dl Mircea Rusu, care era şi fondatorul PNL şi care avea un cuvînt greu de spus în partid… Astfel, la ultimul lor Congres au adoptat noul Statut… Dar vicleana Pavlicenco tot le-a tras clapa la toţi din partid: a reuşit să promoveze şi să adopte la Congres un Program total statalist şi independentist... Dar, anume Programul este documentul principal al oricărui partid, Programul nu-i altceva decît un Plan de Acţiuni în vederea transpunerii în viaţă a obiectivului stipulat în Statut… Iar în cazul PNL, Programul şi Statutul se bat cap în cap… Degeaba am intervenit eu cu criticele, mi-am aprins doar paie în cap… Dar despre toate astea am scris în mai multe articole, le găsiţi pe blogul meu: http://iliebratu.blogspot.com.
V.G. – Vreţi să ne sugeraţi că şi în cazul dnei Pavlicenco avem de a face cu o diversiune?... Of, Doamne!...
I.B. – N-am nici o îndoială în acest sens… Ea, ca şi mai înainte, vede Reîntregirea Ţării prin acordarea automată a cetăţeniei române tuturor locuitorilor R.Moldova, prin crearea Uniunii interstatale România-R.Moldova, prin aderarea R.Moldova la NATO (fără să fie rezolvată problema aflării trupelor ruseşti de ocupaţie pe teritoriul R.Moldova) şi alte matapazlîcuri, despre care am mai vorbit…
V.G. – Mi-amintesc de participarea PNL-ului condus de dna Pavlicenco la ultimele alegeri parlamentare în timp ce toate sondajele arătau că nu va trece pragul electoral…
I.B. – Aţi remarcat bine… A participat alături de dl Petrenco (MAE), dar nici măcar n-au avut un mesaj unionist, ci unul… anticorupţie… După cum era şi de aşteptat, n-au trecut pragul electoral, în schimb au rupt două voturi de la AIE, exact cîte le lipseau pentru a alege Preşedintele Republicii! Dar amintiţi-vă de prestaţia dnei de fier la Referendumul privind modalitatea de alegere a Preşedintelui… Îşi făcuse şi un clip pe care îl difuza pe toate posturile, în care chema populaţia să vină la Referendum ca să aleagă un Preşedinte care va face Unirea R.Moldova cu România…, de parcă erau alegeri prezidenţiale!!!... Anume acest apel aberant, coroborat cu chemarea comuniştilor de a boicota referendumul, a dus la eşuarea acestuia: nu s-a atins pragul de participare…
V.G. – Dar dna Pavlicenco a mai constituit şi Consiliul Unirii, a mai organizat şi nişte Marşuri ale Unirii…
I.B. – Da, da, Consiliul Unirii!… Cine i-a ales în acel Consiliu, pe cine reprezintă acesta? Ce formaţiuni şi cănd s-au întrunit şi au hotărît de comun acord să constituie acest ,,CU” şi i-au ales pe ăştia în frunte? Şi, în genere, ce fel de mîncare de peşte este acest ,,Consiliu”, ce haină juridică are: Mişcare, Asociaţie Obştească, partid, ONG…, ce Statut au???... Iar aşa zisele Marşuri ale Unirii, organizate la Cahul sau Bălţi, la care au participat aceleaşi personaje venite din Chişinău în frunte cu dna Pavlicenco, fără să fie mobilizaţi şi oamenii locului, nu pot fi calificate altfel decît provocări şi diversiuni!... Iar cînd am văzut că acolo trag sforile acelaşi Dabija şi Pavlicenco mi-a fost prea de ajuns ca să-mi trezească repulsie numai la rostirea cuvintelor ,,Consiliul Unirii”…
V.G. – E slută de tot situaţia din cele relatate de Dvs, dle Bratu… Cum vedeţi Dvs ieşirea dia această situaţie, aveţi vreo soluţie? Cum realizăm Unirea??
I.B. – Nu sunt situaţii fără ieşire, dna Valentina! Şi în cazul nostru există soluţii… Primul pas care trebuie întreprins ar fi unirea tuturor unioniştilor din acest spaţiu într-o singură formaţiune (fie Mişcare, fie Partid) unionistă! Am mai scris: cea mai bună variantă în acest sens ar fi ca PL, PNL, PRN (poate şi alte partide precum PAD, PDA…), să fuzioneze şi să se constituie într-o singură Mişcare (Partid) pentru Reîntregirea Naţională. Proiectele de Statut şi Program există déjà şi sunt făcute publice de mai bine de doi ani de zile. Dar pentru asta, trebuie schimbaţi mai întîi liderii, atît la PL, cît şi la PNL… Ca lider eu l-aş vedea pe dl Dorin Chirtoacă, cu condiţia ca acesta să se debaraseze de utopica idée că noi, mai întîi, trebuie să aderăm la UE ca ,,stat independent” şi abia apoi să ne regăsim în cadrul UE…
O altă variantă, în cazul cînd partidele nominalizate nu vor dori să fuzioneze, ceea ce este de aşteptat (fără să intru în detalii), ar fi constituirea din personalităţi meritorii din societate şi asupra cărora nu planează suspiciunea de a fi colaborat cu careva servicii secrete, de dorit, persoane mai tinere, a unui Grup de Iniţiativă pentru Constituirea Partidului (Mişcării) Reîntregirii Naţionale. Pentru început trebuie de identificat liderul, care, pe lîngă toate calităţile necesare unui lider de o asemenea anvergură ar fi capabil să găsească şi bani, să asigure şi finanţarea, fără de care n-ar avea sorţi de izbîndă…
Sarcina principală a noii formaţiuni la prima etapă este tocmai obiectivul care este stipulat şi în Statutul AOPR: conştientizarea maselor de necesitatea imperioasă a (Re)Unirii cu Patria-mamă, crearea unei stări de spirit unioniste în societate. Acest lucru e posibil doar dacă vor exista structuri veritabile (organizaţii primare, filiale…) în toate localităţile Republicii, membrii cărora să lucreze din casă în casă, cu fiecare om, pentru a aduce mesajul unionist în sufletele şi inimile acestora… Cine să fie liderul? Cine-şi asumă această responsabilitate? Eu îl caut pe acest lider de vreo doi ani, dar aşa şi nu l-am găsit, toţi se eschivează sub diferite pretexte… Poate cineva dintre cei care vor citi acest interviu se va autopropune sau, va veni cu o candidatură potrivită?
V.G.: Dar Dvs., de ce nu vreţi să fiţi acel lider pe care-l tot căutaţi? Aveţi şi pregătirea, şi experienţa, şi curajul necesar. Aţi luptat toată viaţa pentru acest ideal! De ce nu vă asumaţi Dvs. această misiune, această responsabilitate?
I.B. – Nu, dna Valentina, timpul meu a trecut!... E nevoie de o persoană mai tînără, mai energică, cu multă carte, cunoscător a mai multe limbi, bun organizator, neînfricat şi pregătit pentru orice sacrificii, gata să meargă pînă la capăt, care n-a fost implicat în atîtea scandaluri, precum eu, şi cababil să găsească şi bani, surse de finanţare… Eu am fost atît de persecutat, atît de marginalizat şi de calomniat, mi s-au turnat atîtea zoi în cap, încît mi-ar mai trebui încă o viaţă ca să mă pot spăl!... Şi, apoi, am la activ şi eşecul înregistrării MURM! Şi nu contează că nu a fost vina mea!
V.G.: Sunteţi prea critic şi exigent cu Dvs... Dar vreau să vă spun că nu sunt oameni perfecţi… Nici sfinţii nu au fost perfecţi! Şi eu nu văd nimiv negativ, eu văd în Dvs un PATRIOTISM autentic, multă dragoste şi devotament faţă de Patrie. Ce este negativ aici? Eu nu văd nimic negativ…
I.B. – Ştiţi ce mi-a spus un membru activ al MURM la un moment dat? -,,Dacă n-aveai bani, de ce te-ai mai apucat să faci Partid?” Şi avea mare dreptate: nu trebuia să-mi fac iluzii că Statul Român mă va sprijini, dar eu nu cunoşteam multe lucruri cînd am început… De aceea, subliniez o dată în plus: liderul, echipa (nucleul) cu care porneşti la drum şi banii sunt cele trei componente ale reuşitei! Iar eu, şi alţii de alde mine, vom fi utili şi în planul II… Experienţa şi cunoştinţele acumulate de-a lungul vieţii, curajul nostru, le-ar putea fi de real folos!...
V.G.: Cele mai de preţ virtuţi sunt dragostea şi devotamentul pînă la sacrificiu faţă de Patrie! Numai cel care iubeşte fără margini Patria noastră, România, are dreptul moral să vină în fruntea Mişcării pentru Reîntregirea Ţării! Apropo, dar Bucureştiul de ce tace? Oare, n-ar trebui să întreprindă ceva? Statul Român este cel de la care ruşii au rupt şi anexat Basarabia şi nordul Bucovinei, anume STATUL ROMÂN ar trebui să vină cu iniţiativa şi să întreprindă acţiuni concrete pentru a le readuce acasă, nu-i aşa?
I.B. – Aveţi dreptate! Cheia Reîntregirii Ţării se află la Bucureşti! Reunificarea Ţării se va produce atunci, cînd la Bucureşti, în primul rind, la putere vor ajunge forţe cu adevărat patriotice, adevăraţi Patrioţi ai Neamului, pentru care Reîntregirea şi ProsperareaŢării să constituie prioritatea priorităţilor! Dar acest moment, care va veni cu siguranţă, trebuie să ne găsească şi pe noi pregătiţi! Avem mult de muncă!
V.G.: Dle Ilie Bratu! Vă mulţumesc din suflet pentru acest extraordinar şi cuprinzător interviu, pentru această fulminantă şi dureroasă lecţie de istorie! Să vă păzească Dumnezeu sănătos încă mulţi ani !!! O să vedeţi, o să ajungem la ziua cînd ne vom bucura împreună de realizarea acestui măreţ IDEAL – REÎNTREGIREA şi PROSPERAREA ROMÂNIEI!
I.B.: Vă mulţumesc şi eu, dna Valentina. Să ne ajute Domnul să ajungem şi să ne bucurăm cu toţii, întreg Neamul Românesc!
